Macul albastru de Himalaya, o surpriză a naturii

22.03.2021
Macul albastru de Himalaya, o surpriză a naturii

Macul albastru de Himalaya este o floare care atrage atenția, în primul rând, datorită culorii. Având denumirea oficială de Meconopsis baileyi, această floare spectaculoasă crește la altitudini înalte, pe crestele munților, cu precădere în munții Himalaya, motiv pentru care mai este cunoscută și sub denumirea de macul de Himalaya.

Macul de Himalaya a fost descoperit de-abia în secolul XIX

Floarea albastră a fost descoperită de către botanistul francez Viguier, în anul 1814. Botanistul a fost fermecat de frumusețea macului și a descris floarea în notițele sale. În munții Himalaya există peste 40 de specii de Meconopsis, plante care fac parte din Familia Papaveraceae, Ordinul Papaverales. Macii albaștri fac parte din cele mai rare flori ale lumii prin prisma faptului că nu cresc decât la altitudini de 3000 de metri.

Macul albastru este considerat floarea națională a Regatului Bhutan, iar legenda locului spune că persoanele care întâlnesc o astfel de floare vor avea noroc și binecuvântări în viitor, dar și o clarificare a unei probleme în perioada următoare.

În Regatul Bhutan s-au mai descoperit alte două specii, denumite Meconopsis merakensis și Meconopsis elongata, în regiunile Merak, Sagteng sau Haa. Aceste specii înfloresc pe timpul verii.

Se poate cultiva macul albastru de Himalaya și în România?

Macul albastru de Himalaya, o surpriză a naturii

Așa cum am menționat, macul albastru crește în condiții deosebite, însă poate fi cultivat și în România dacă ținem cont de câtega reguli stricte. Fiind o plantă pretențioasă, macul albastru de Himalaya are nevoie de un mediu nepoluat, în care temperatura nu crește foarte mult. Planta se descurcă bine în perioda iernii, însă, în perioadele caniculare, nu va rezista deloc, fiind nevoie să fie cultivată în locuri umbrite, sub copaci, de preferat conifere.

Prin prisma faptului că, natural, macul crește la altitudini înalte, acesta are nevoie de un sol permanent umed. Așadar, dacă doriți să-l plantați, nu trebuie să uitați să-l hidratați constant. Unul dintre semnele îngrijirii necorespunzătoare este schimbarea culorii, din albastru în roz pal. În cazul condițiilor potrivite, tufa se va face din ce în ce mai mare de la an la an, putând fi împărțită doar după cinci ani de la plantare.

Plantarea se face cu ajutorul semințelor, însă sunt necesare câteva operațiuni importante. Pentru început, semințele trebuie depozitate timp de o lună într-un șervețel umed, în frigider. Seminețele sunt mici și după însămânțare nu trebuie acoperite cu pământ, doar presărate cu substrat și tasate ușor ca să adere. Recipientul în care a avut loc însămânțarea nu trebuie pus direct în lumina soarelui, însă are nevoie de lumină, de udare constantă fără a lăsa pământul să se usuce și de temperatura de 18 grade Celsius.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *