În fiecare an, pe data de 14 septembrie, creștinii ortodocși prăznuiesc Înălțarea Sfintei Cruci, una dintre cele mai vechi și mai importante sărbători, trecută în calendar cu cruce roșie.
Semnificația Sfintei Cruci
Sărbătoarea are menirea de a reaminti credincioșilor de patimile Mântuitorului de pe Golgota, marcând două evenimente foarte importante. Primul eveniment face referire la găsirea Crucii şi înălţarea ei în faţa poporului de episcopul Macarie al Ierusalimului, la 14 septembrie 335.
Cel de-al doilea eveniment este legat de aducerea Sfintei Cruci de la perşi, în 629, în vremea împăratului bizantin Heraclius, care a aşezat-o în Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim.
Creștinii trebuie să țină post aspru în aceast zi, fiind un moment care amintește de victoria morții și păcatului. Așadar, Înălțarea Sfintei Cruci este singura sărbătoare în care se ține post aspru, fiind trecută, atât în calendarul bizantin (ortodox și greco-catolic), cât și în cel latin, la data de 14 septembrie.
Conform învățămintelor bisericești, sărbătoarea este legată de un eveniment important din viața Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena. Se spune că Împăratul Constantin a avut o viziune atunci când era la începutul războiului cu Maxenţiu, un duşman al creştinilor.
În viziunea acestuia, a apărut pe cer o cruce, în mijlocul zilei, formată din stele. Pe această cruce se putea citi inscripția „Prin acest semn vei învinge”, ceea ce s-a și întâmplat.
După victoria miraculoasă, mama lui Constantin, Elena, a poruncit să fie găsită Sfânta Cruce, la Ierusalim, aproape de Golgota.
Cele trei cruci identice au fost găsite, cea pe care a fost răstignit Iisus și cele două ale târlharilor răstigniți împreună cu el. Legenda spune că patriarhul Ierusalimului Macarie a identificat crucea pe care a fost rătignit Iisus, apropriându-le pe toate de o tânără care tocmai murise.
Atunci când crucea pe care a fost răstignit Iisus a fost apropiată de fată, se spune că aceasta a înviat. În anul 335 d.Hr., patriarhul a înălțat crucea pentru a fi văzută de toți credincioșii.
Tradiții și obiceiuri de Ziua Crucii
În tradiția populară, ziua de 14 septembrie mai este denumită și Cârstovul Viilor şi Ziua Şarpelui, fiind momentul de trecere de la vară la toamnă. Denumirea de Cârstovul Viilor vine de la faptul că, după această zi, începe culesul viilor.
Denumirea de Ziua Șarpelui vine de la faptul că se spune, în popor, că în această zi toate reptilele, târâtoarele și insectele se retrag în pământ, în ascunzișuri.
Una dintre credințele populare este că, înainte de a se retrage, șerpii se întâlnesc la un loc și formează o mărgică numită „piatra nestemată” care are puterea de a vindeca orice boală.
Până pe 14 septembrie se mai strâng ultimele plante de leac (boz, micşunele, mătrăgună, năvalnic) care sunt duse la biserică și sfințite de preot. Plantele de leac sunt puse, apoi, în apropierea icoanelor și folosite, de-a lungul anului, la vindecarea bolilor.
De Ziua Crucii nu se consumă fructe au legume care au formă apropiată de cea a crucii, precum usturoi, nuci, pepeni, prune.
