Creștinii catolici sărbătoresc Dumincă, 4 aprilie, cea mai mare sărbătoarea anului, Sfintele Paști, mai devreme cu aproape o lună față de creștinii ortodocși care vor sărbători Învierea Mântuitorului pe data de 2 mai.
Având o puternică însemnătate religioasă, Paștele este o sărbătoare cu multe tradiții și obiceiuri, aducând familia împreună, atât pentru slujbele de la biserică, dar și în confortul propriului cămin.
Diferențele dintre Paștele catolic și cel ortodox
Paștele s-a sărbătorit încă din anul 1400 î. Hr. cu ocazia ieșirii evreilor din Egipt. Tradiția spune că aceștia au sacrificat un miel și i-au folosit sângele pe porți și pe pereții caselor pentru a nu-l lăsa pe Îngerul Morții, trimis de Dumnezeu, să le ucidă primul născut. Astfel, prin însemnul sângelui de miel, evreii își recunoșreau credința față de Dumnezeu, iar niciunul dintre aceștia nu și-a pierdut copiii.
În religia creștină, Paștele reprezintă cea mai mare sărbătoare, Învierea Mântuitorului. După anul 1054, atunci când s-a produs Marea Schismă, catolicii și ortodocșii sărbătoresc Paștele la zile diferite, cu mici excepții. Unul dintre motivele acestei diferențe este legat de calendarul după care se ghidează catolicii, fiind cel Gregorian, față de ortodocși care se ghidează după cel Iulian.
Astfel, catolicii calculează data Paștelui după luna plină ecleziastică, pe baza unor tabele ale bisericii și a unei date fixe pentru echinocțiul de primăvară. Creștinii ortodocși calculează data Paștelui în funcție de luna plină astronomică, alături de data reală astronomică a echinocțiului de primăvară.
Vopsitul ouălor
Această tradiție care se regăsește și în rândul creștinilor ortodocși are o mare putere simbolistică pentru creștini. Ouăle se vopsesc în zile diferite, în funcție de regiunea țării. Spre exemplu, în satele săsești din Transilvania, ouăle se vopsesc în Joia Mare sau în Vinerea Mare. Aici, culorile folosite de gospodine sunt roșul, reprezentând sângele lui Iisus, sau galbenul, ca simbol al soarelui, dar și negrul, însemnând patimile îndurate de Mântuitor.
În timp, gospodinele au introdus și alte culori, asemenea verdelui sau albastrului, folosind vopseluri naturale, obținute din plante, frunze sau flori, după tradiții vechi, transmise din generație în generație. Pentru a vopsi ouă, femeile se puteau folosi de plante asemenea prunului, nucului, socului, mesteacănului, mălinului, leușteanului, macului.
Se spune că unele dintre cele mai frumoase modele de ouă sunt cele provenite din zona Bistriței, decorate cu cu flori, spice de grâu sau frunze de viţă-de-vie. În plus, în această zonă, exista obiceiul ca pe ouă să se înscrie diferite cuvinte, iar feciorii să dăruiască ouăle fetelor. Astfel, acestea își puteau alege ursitul, în funcție de preferința oului primit.
O altă variantă de a vopsi ouă folosind produse naturale este cea a foilor de ceapă, folosită îndeosebi în zona Sibiului. Tehnica este folosită și astăzi, oferind ouălor un contur al frunzei de ceapă, în alb, care nu poate fi reprodus cu ajutorul produselor chimice.
Stropitul
Această tradiție de origine nemțească a fost adoptată de către ardeleni și presupune stropirea, inițial, cu apă, trecând, ușor, ușor la folosirea parfumului. Apa simbolizează puritatea și așa s-a format obiceiul de a împodobi fântânile din sate cu ouă.
Tradiția stropirii era un omagiu adus zeițeii fertilității și a primăverii în cultura popoarelor germanice. Numele acsteia era “Ostera”, denumire din care provine și cuvântul “Ostern” – însemnând Paște.
Căutatul ouălor
Această tradiție este una nouă, iar atât creștinii catolici, cât și cei ortodocși au început să facă o bucurie copiilor, prin a ascunde ouă de ciocolată în casă sau în grădină. Copiii le caută și le strâng într-un coșuleț, urmând să le consume după ce căutarea a luat sfârșit. În plus, există și factorul competiției, câștigând copilul care a găsit cele mai multe ouă de ciocolată.
Printre tradițiile noi există și darurile oferite de Iepurașul de Paște, obicei inspirat din tradiția americană.
