Creștinii ortodocși îl prăznuiesc pe data de 23 aprilie pe Sfântul Gheorghe, denumit în legendele populare și „străjer al timpului”, căruia i s-a încredințat cheia vremii și care hotărăște când se închide sau deschide anotimpul cald.
Sfântului Gheorghe îi sunt atribuite trei zile, pe data de 22 aprilie fiind ajunul, pe 23 aprilie este sărbătoarea Sfântului Gheorghe și pe 24 aprilie se sărbătorește calul lui Sfântul Gheorghe.
Sărbătoarea populară Sângiorzul
În culura populară, Sfântul Gheorghe este patronul păstorilor, ziua de 23 aprilie marcând începutul anului pastoral prin sărbătoarea Sângiorzul care este dedicată sectorului agrar, deschizând ciclul vegetaţional. Elementele principale ale Sârgiorzului sunt apa, focul şi ramurile verzi, semnificând acțiunea de purificare.
Sărbătoarea ciobanilor începe pe 22 aprilie, atunci când se marchează începutul anului pastoral. Pregătirea acestei zile include alegerea ciobanilor, a locului stânii și a mieilor, urmând să se mulgă primele oi și să se prepare primul caș.
Primul muls al oilor se desfășoară asemenea unui ritual, cu ajutorul unui colac sau a unei cunune de plante despre care se credea că ar avea puteri magice. Scopul ritualului era de a asigura o stare bună de sănătate a animalelor, protejarea de forțele negative și o producție mare de lapte, fiind o perioadă sacră, în care forțele naturii puteau ajuta sau încurca păstorii.
Ritualul continua prin pregătirea recipientului în care se aduna laptele, în care se turna apă de râu sau apă neîncepută din fântână și fire de iarbă verde. Pe marginile recipentului se adăugau cunune de salcie pe care se lega un ban de argint.
“Aşa să izvorască laptele în pulpa oii, ca apa în fântână!”
Text popular
Sărbătoarea populară Mânecătoarea
În ziua de 22 aprilie, în Ajunul Sfântului Gheorghe, tradiția populară ne învață cum spiritele malefice umblă noaptea pentru a fura laptele vacilor. Asemănător strigoilor, aceste spirite puteau fi alungate cu ajutorul unor simboluri ale binelui, asemenea usturoiului, pelinului sau leușteanului.
Pentru a alunga strigoii, gospodarii se foloseau de obiceuri ritualice precum ungerea cu usturoi a limbilor de meliţă, afumarea vitelor, grajdurilor şi stânelor, agățau spini la poartă sau ramuri de rug la ferestre.
Strigoaicele erau considerate ca fiind spiritele interesate de oi, iar, împotriva lor, femeile pregăteau un amestec special cu care păcurarii atingeau animalele. Acest amestec era format din untură de porc, luată de la un porc negru și din usturoi, leuștean, pelin, urzică, toate uscate și combinate cu tămâie. Această soluție avea rolul de a păzi animalele de spiritele malefice și de a asigura un bun trai al acestora.
Apărarea contra strigoilor, tradiție importantă de Sfântul Gheorghe
Crescătorii de animale au o misiune foarte importantă în această perioadă. Se spune, în popor, că elementele folosite împotriva strigoilor ar avea puteri magice, iar cel mai important dintre acestea este usturoiul. Locurile de acces în grajdul animalelor, ferestrele și ușile, sunt unse cu usturoi, urmând să se facă semnul crucii.
Tot în scopul protejării vitelor, gospodarii presară mac în jurul vacii pentru ca laptele ei să nu fie atins de nimic, asemenea macului presărat care nu poate fi cules.
În plus, în ziua de Sfântul Gheorghe se practică și stropitul, proces cu rol purificator. Stropitul se face atât asupra oamenilor, cât și a animalelor, asigurând belșug și sănătate în anul respectiv.
