Nașterea Fecioarei Maria este prima sărbătoare mare a noului an bisericesc care a început la 1 septembrie. În fiecare an, pe data de 8 septembrie, creștinii ortodocși o sărbătoresc pe Sfânta Fecioară, una dintre cele zilele importante închinate Maicii Domnului.
Viața Fecioarei Maria
În biserica creștin ortodoxă, Fecioarei Maria i se dedică mai multe sărbători: Naşterea Maicii Domnului (8 septembrie), Intrarea în Biserică (sau Aducerea Maicii Domnului la Templu, când Sf. Maria avea doar 3 ani) – pe 21 noiembrie, Zămislirea Maicii Domnului (9 decembrie), Buna Vestire – 25 martie, Adormirea şi Înălţarea la Cer (15 august), Punerea în Raclă a veşmântului sau a Brâului (31 august).
Data de 8 septembrie, atunci când sărbătorim Nașterea Maicii Domnului, este marcată cu cruce roșie în calendarul creștin. Se spune că Nașterea Maicii Domnului a fost stabilită pe data de 8, deoarece cifra opt reprezintă viața fără sfârșit, infinitul.
Părinții Sfintei Fecioare, Ioachim şi Ana, au ajuns la bătrânețe fără să aibă copii, însă, prin multă rugăciune, Ana a rămas însărcinată și a născut-o pe cea care urma să devină mama lui Iisus.
„Astfel a venit pe lume, cea care a fost, este şi va fi, fiica Părintelui Ceresc, Mama Fiului şi mireasa Duhului Sfânt, Împărăteasa tuturor Sfinţilor, sprijinitoarea păcătoşilor, atotputernică ajutătoare şi rugătoare pentru toţi oamenii, Maica mântuirii noastre a tuturor, mai cinstită decât Heruvimii şi mai mărită, fără de asemănare, decât Serafimii, pe care o lăudăm în vecii vecilor.”
La vârsta de trei ani, Fecioara Maria a fost dusă la Ierusalim, la templu, și a rămas acolo până la vârsta de 15 ani, atunci când a fost anunțată de Sfântul Arhanghel Gavriil că va da naștere Fiului lui Dumnezeu.
Tradiții și superstiții de 8 septembrie
Sărbătorile creștine sunt, de cele mai multe ori, însoțite de multe tradiții și obiceiuri populare. Nașterea Sfintei Fecioare, fiind prăznuită la începutul toamnei, este o sărbătoare care abundă de tradiții și superstiții.
Sărbătoarea este un moment important pentru agricultori, reprezentând trecerea de la vară la toamnă. Astfel, se anunță perioada în care se bat nucile, se culeg viile, se seamănă grâul, orzul și secara de toamnă.
Începând cu această dată, rândunelele pleacă în alte zone mai călduroase, pentru a se adăposti de gerul iernii, iar insectele se ascund în pământ. De asemenea, este printre ultimele zile în care se pot culege plante de leac, apele se răcesc, iar bărbații schimbă pălăria pe căciulă.
„O trecut Sântamăria leapădă și pălăria” – Zicală tradițională românească
Fiind o sărbătoare de mare importanță, în această zi nu se fac treburi casnice, nu se lucrează pământul, nu se spală rufe și nu se face curățenie în casă.
Pentru a ne feri de rele, în această zi se aprinde o candelă în casă, ca o rugăciune către Fecioara Maria pentru a aduce sănătate și armonie în familie.
Femeile însărcinate sau care își doresc să aibă copii se pot ruga la Fecioara Maria în această zi, deoarece tradiția populară spune că Maica Domnului le ascultă rugile și le va ajuta să aibă o naștere ușoară.
În această zi este interzisă aprinderea focului în casă pentru a nu aduce ghinion.
