Pe data de 8 iulie, creștinii ortodocși îl prăznuiesc pe Sfântul Procopie. Deși, în calendarul religios, Sfântul Procopie nu este sărbătorit cu cruce roșie, tradiția populară are un vast respect pentru această zi. Tocmai de aceea, românii respectă obiceiurile de Sfântul Procopie, în special agricultorii.
Sfântul Procopie, se spune, are puterea să arunce cu arșiță dacă nu sunt respectate tradițiile, mai ales de către femei. În această zi, femeile nu trebuie să lucreze pentru că altfel, Sfântul Procopie trimite un lup să le fure copiii.
La ce se referă expresia „Pricopul pricopeşte”
Se spune că, în ziua de 8 iulie, „Pricopul pricopeşte”, însemnând că tot ce s-a semănat primăvara începe să se coacă. Tocmai de aceea, despre Sfântul Procopie se știe că veghează asupra culturilor, asupra coacerii semănăturilor, că păzește recoltele și gospodăriile de furtuni, de grindină și de fulgere.
Pricupul are puterea de a arde piatra și de a o transforma în apă, așa că ajută culturile să rodească. Gospodarii care nu îi respectă tradițiile pot fi loviți de arșiță, iar culturile s-ar usca înainte să aibă bob în spic. În zona Apusenilor, moții cred că pot fi luați pe sus de două vânturi, numite Harcodan şi Dornados, atunci când nu-l respectă pe Sfântul Procopie.
O altă legendă spune povestea unei femei al cărei copil dispăruse. Femeia a spus că l-a luat un lup, însă a auzit o voce care i-a spus: „Nu e lupul, ci Precupul”.
Povestea Sfântului Procopie
Sfântul Procopie a trăit pe vremea Împăratului Diocleţian. Tatăl lui era creștin, iar mama sa era păgână. Mama lui Procopie a dorit ca aceasta să fie soldat în armata împăratului, Procopie fiind apreciat pentru inteligența și curajul său. Procopie a fost trimis la Alexandria, ca dregător, cu scopul de a-i chinui pe creștini.
Învățătura creștină spune că, pe drum, Procopie, numit la acea vreme Neania, a auzit o voce din cer care îl striga, în timp ce tuna și fulgera. Dorind să vadă cine l-a strigat, a observat o cruce de cristal, iar vocea i-a spus: „Eu sunt Iisus cel răstignit, Fiul lui Dumnezeu”.
Astfel, Sfântul Procopie a îmbrățișat creștinismul și a făcut o cruce de aur și de argint, dorind să reproducă ceea ce văzuse pe drum. Pe cruce s-au arătat trei icoane, una pe care era scris „Emanuel”, alta – „Mihail” şi pe a treia – „Gavriil”.
Mama sa a fost cea care l-a pârât Împăratului Dioclețian, atunci când Procopie nu a vrut să se închine la idoli, demonstrându-și iubirea pentru Mântuitorul Hristos. Sfântul a fost torturat, aruncat în închisoare, unde i s-a arătat Dumnezeu și l-a numit Procopie în loc de Neania. Dus la templul păgânilor, Procopie a surpat idolii cu puterea rugăciunii. Văzând acestea, atât mama sa cât și soldații au crezut în Hristos.
