”În Piața Obor, în partea la care au acces scările rulante, spre geamurile închise, se află un domn în vârstă…”, așa începe o lecție de viață

19.05.2021
”În Piața Obor, în partea la care au acces scările rulante, spre geamurile închise, se află un domn în vârstă…”, așa începe o lecție de viață

Să fii agricultor în România devine din ce în ce mai greu. Concurența e mare, supermarketurile sunt mai mult accesibile, iar cumpărăturile se fac mai rapid decât în piețele noastre. Bătrânii care vin să-și vândă agoniseala din curte cu greu reușesc să mai aibă cumpărători, iar banii câștigați nu le sunt suficienți.

Un astfel de caz s-a viralizat pe rețelel de socializare, după ce următorul text a fost publicat de Sevastia Irina Iordachescu, pe Facebook.

”În Piața Obor, în partea la care au acces scările rulante, spre geamurile închise, se află un domn în vârstă, aproximativ înalt, îmbrăcat modest, grizonat, ușor adus de spate, purtând o șapcă ponosită ce nu reușește să ascundă urmele ghearelor timpului ce i-au brăzdat fruntea. Nici mâinile nu arată o viață trăită ușor însă privirea limpede ca cerul și vorba blândă au fost motivele pentru care m-am oprit în dreptul lui. La început, doar ca să cumpăr niște mei și grâu pentru mierlele noastre din gradină. În total erau vreo 7 lei pentru câte un kg din fiecare. Am lăsat mai mult în speranța că nu apucă să vadă și am dat să plec repede. M-a oprit tulburat ca să îmi spună că este prea mult și să îmi arate prețurile. I-am spus că doresc să îi las așa de data asta. A urmat un moment pe care nici acum nu reușesc să îl depășesc și stau cu nodul în gât de aproape o oră.Într-o clipă s-a făcut roșu la față și i-au dat lacrimile, mari cât un bob de mazăre. Eu m-am rușinat și i-am cerut scuze, spunându-i că îl rog să considere acest gest ca un fel de pomană pentru cei plecați de lângă noi. Mi-a mulțumit, s-a liniștit, a spus ce se spune la pomană și am plecat.Nu am putut merge prea mult pentru că am simțit că trebuie să fac mai mult pentru acest bătrân atât de decent și sensibil.M-am întors, l-am rugat să mă scuze din nou și i-am lasat cu adevărat ceva care pentru ziua de azi, poate face o mică schimbare înspre bine, poate cumpăra niște medicamente, poate are vreo plată întârziată la chiria acelei amărâte de tarabe pe care efectiv nu știu cu ce o plătește din 6 oale în care are la vânzare mei, mălai, grâu, porumb și încă niște cereale pentru păsări.Nu vă pot descrie a doua reacție pe care a avut-o pentru că îmi este greu. Mă întreb dacă acest bătrân are copii? Dacă are pe cineva in viața lui…Poate voi afla data viitoare. De ce vă scriu și împărtășesc cu dvs această clipă dintr-o zi aparent obișnuită? Pentru ca să vă rog, dacă obișnuiți să vă faceți cumpărăturile din Piața Obor, să treceți și pe la acest om cu ochi curați și drepți, să luați niște mei chiar dacă nu aveți mierle de hrănit sau să îi aduceți câte ceva de îmbrăcat, că nu îi prisosește deloc (la pantofi poartă 42 vara și 43 iarna pentru că are nevoie de ciorapi groși de lână ca să reziste la taraba lui de la 6 dimineața până la 6 seara!).Fără să știe, i-am făcut o poză, ascunsă pe după un stâlp, ca să îl recunoașteți când aveți drum pe acolo. Dacă nu, distribuiți măcar povestea lui.Merită ajutorul nostru, eu știu ce am citit în privirea lui!”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *