Dragobetele se poate numi diferit sau se poate sărbători în zile diferite, în funcție de zonele țării, însă reprezintă peste tot același lucru – iubirea, începutul primăverii și noul an agrar. Dragobetele mai poartă numele de Cap de primăvară, Sântion de primăvară, Ioan Dragobete, Drăgostițele, Năvalnicul, Logodna.
Fie că este sărbătorit pe 24 februarie, 1, 3 şi 25 martie, Dragobetele este o sărbătoare românească dedicată iubirii, simbolizând momentul renașterii naturii, sau a ieșirii ursului din bârlog. Denumirea slavă a căpătat adaptări noi de-a lungul timpului, trecând prin numele Vobretenia, Rogobete, Bragobete, Bragovete, ajungând la Dragobete în sudul și sud-vestul României şi în Moldova.
Originea Dragobetelui
Drabogete era numele fiului Babei Dochia, personaj cu atât de mare importanță pentru venirea primăverii. Este patronul dragostei, așa că rolul acestuia este de a găsi ursitul fetelor singure și de a le săruta chiar și pe cele care nu sunt frumoase. Dragobete era un tânăr voinic, nestatornic și jucăuș, în totală contradicție cu Sfântul Valentin al tradiției catolice.
Flăcăul Dragobete era iubăreț, cutreiera pădurile, iar ledenda lui pornește încă de pe vremea dacilor, atunci când era privit ca un zeu pețitor care oficia în cer nunta animalelor. În timp, Dragobetele a ajuns ocrotitorul îndrăgostiților, iar legenda spune că cei care se întâlnesc de ziua lui vor fi împreună pentru totdeauna.
Dragobetele este echivalentul ortodox al Sfântului Valentin, al lui Eros (zeul iubirii, în mitologia greacă) și Cupidon (sau Amor, zeul roman al dragostei). De asemenea, este un zeu al veseliei, al bunei dispoziții pentru că, de ziua lui, oamenii petreceau pentru a da ocazii tinerilor de a se cunoaște.
“Azi e Dragobetele, se sărută fetele”
Tradiții și obiceiuri de Dragobete
În ziua lui Dragobete, oamenii care sărbătoresc sunt feriți de rele, de boli, în special de febră și vor avea un an bun. Una dintre vechile tradiții era aceea a ieșitului la pădure. Fetele și băieții tineri ai satului se strângeau în cete și mergeau la pădure. Băieții adunau lemne, fetele flori de primăvară pe care apoi le puneau la icoană, apoi stăteau de vorbă și petreceau.
Femeile deja măritate adunau zăpada cu scopul de a o topi și de a spăla fetele nemăritate cu ea. Dacă nu mai era zăpadă, foloseau apa de ploaie sau de la râu. Apa, despre care se spunea că e “născută din surâsul zânelor”, avea proprietatea magică de face fetele mai frumoase și mai drăgăstoase.
Obiceiul numit “zburătorit” în Mehedinți presupunea ca fetele și băieții să o ia la fugă spre sat în perioada prânzului. Băieții alergau după fata pe care o plăceau și dacă ajungeau la casa ei înaintea acesteia, fata trebuia să-l răsplătească cu un sărut în public, în cazul în care și ea îl plăcea, pact al unei viitoare logodne.
În zona Orăștiei, fetele țineau sărbătoarea Popelnicul, o tradiție care corespunde cu Dragobetele. Astfel, tinerele plecau în noapte să culeagă o plantă specifică din pădure, pe nespălate și nemâncate, lăsând ofrandă pâine și ouă sau pâine cu sare.
Tradiția spune că femeile trebuie să atingă un bărbat în ziua de Dragobete, pentru a fi drăgăstoase, iar bărbații nu aveau voie să le supere pentru a nu le merge rău. Gospodarii nu au voie să sacrifice animale pentru a nu le strica rostul împerecherii. Fetele care nu erau sărutate de Dragobete nu aveau să fie sărutate tot anul. Bărbații merg la cules de ghiocei.
Ce nu ai voie să faci de Dragobete
Deși nu ai voie să faci munci de o intensitate mare, se poate face curățenie în casă. Legenda spune că Dragobetele îi ajută pe gospodari. În această zi nu este bine să plângi. Cine plânge de Dragobete, fiul Babei Dochia, atrage și mai multe necazuri de-a lungul anului.
Pentru a afla cine le va fi ursitul, fetele tinere își pun busuioc sub pernă, așa cum fac în noaptea de Bobotează. Astfel, Dragobetele le va ajuta să își descopere adevărata dragoste.
