Vânăta poartă denumirea științifică de Solanum melongena, făcând parte din aceeași specie ca tomatele și ardeii și este originară din Asia. În România, această plantă este extrem de răspândită, fiind un ingredient cheie pentru prepararea unora dintre cele mai consumate delicii culinare românești: zacusca.
Vânăta este o plantă erbacee anuală, cu fruct cărnos de culoare violet sau alb și poate fi cultivată atât în grădină, cât și în câmp, în sere sau solarii.
Factori de mediu
Unul dintre cele mai importante sfaturi de la specialiști este cultivarea vinetelor prin rotația de cultură, iar perioada optimă de plantare diferă în funcție de suprafață, gradul de umiditate și temperatură.
Vinetele sunt sensibile la temperaturile scăzute, dar și la prea multă apă. Tocmai de aceea, solul trebuie să fie fertil, nisipos, reavăn și bine drenat, cel mai optim fiind un sol argilos.
Vinetele au nevoie de mai multă apă decât tomatele, fiind recomandat un sistem de irigare prin picurare, însă nu în exces, mai ales la plantarea răsadurilor.
Temperatura este un factor foarte important în cazul acestor plante, având nevoie de căldură. Așadar, temperatura optimă este cuprinsă între 20 și 30 de grade, putând suporta chiar și temperaturi de 40 de grade. Temperatura minimă este de 15 grade.
În perioada de înflorire și de formare a fructelor, lumina este foarte importantă, așa că u nevoie de cel puțin 12 ore pentru a se dezvolta corespunzător.
Vinetele se pot cultiva pe același teren unde au fost plantați anterior morcovii, fasolea, mazărea, ceapa, ceapa verde, usturoiul, prazul, păstârnacul, sfecla, salata, varza și conopida.
Nu se recomandă să se planteze pe aceeași suprafață unde culturile premergătoare au fost ardeii, cartofii sau tomatele.
Răsadurile se plantează la vârsta de 60 de zile în grădină sau în câmp, la o temperatură la nivelul solului de cel puțin 15 grade Celsius. În sere și solarii, vinetele pot fi recoltate mult mai rapid, după 2-3 luni, datoriă umidității optime.
Semănarea și plantare vinetelor
Pentru a produce răsaduri, semănarea se efectuează la finalul lunii februarie, urmând să fie mutate în ghivece sau cuiburi nutritive după o lună.
Vinetele au nevoie de multă lumină, așa că se recomandă o distanță de plantare mai mare, în general de 70-80 cm, iar distanța dintre plante, pe rând, de 40-45 cm.
Înainte de plantare, terenul trebuie arat și nivelat încă din perioada toamnei. Solul necesită fertilizare, folosind un amestec de gunoi de grajd, sare de potasiu și superfosfat, la o adâncime de aproximativ 30 cm.
Specialiștii recomandă următoarele lucrări de îngrijire după plantare:
- completarea golurilor cu răsad din același soi
- irigarea (în medie, 10 udări la interval de o săptămână sau 10 zile)
- fertilizarea
- susținerea plantelor
- formarea tufelor
- defolierea (se îndepărtează frunzele inferioare și cele care umbresc florile)
- copilitul (tăierea lăstarilor secundari, care nu aduc rod)
- cârnitul
Boli și dăunători
Pentru a avea o recoltă bogată, veți avea nevoie să acordați o atenție sporită buruienilor, bolilor și dăunătorilor. Pentru a combate buruienile se recomandă folosirea unui erbicid.
Cele mai perioculoase boli pentru cultura de vinete sunt: pătarea brună a frunzelor și fructelor, verticilioza, putregaiul alb și putregaiul cenușiu.
Recoltarea
Atunci când ajung la maturitate, având culoarea specifică soiului, vinetele se recoltează în etape, la interval de câteva zile, înainte de a atinge punctul maxim de maturizare pentru a nu fi deja îmbătrânite.
