Prunul, cu denumirea oficială Prunus domestica, este o specie care se adaptează foarte bine climei din România și este regăsit des în livezi, mai ales în zonele deluroase.
Factori de mediu pentru pruni
Sol
Prunul se adaptează foarte bine multor genuri de sol și la o varietate mare de altitudini. Astfel, se poate cultiva și în zona de câmpie, dar și pe dealurile semi-înalte. Solurile ideale sunt cele cu un pH de 5,8 – 7,4.
Lumina
Cerințele față de lumină ale prunului sunt medii. Deși nu este foarte pretențios față de acest factor de mediu, are nevoie de lumină atunci când livezile au o densitate mare a pomilor.
Temperatura
Temperatura optimă în perioada înfloririi și a legării este cuprinsă între 8,5 și 11 grade Celsius. În general, prunul cere o temperatură cuprinsă între 18 și 33°C. Mugurii florari rezistă la o temperatură minimă de -31 grade Celsius, iar florile deschise sunt distruse la o temperatură mai mică de -5 grade Celsius.
Densitatea de plantare
Prunii pot fi plantați, pe o suprafață de un hectar, astfel:
- Clasic – până la 500
- Intensiv – între 501 și 833
- Superintensiv – peste 833
Soiuri
Există câteva soiuri de prun românești, foarte des întâlnite în livezi. Acestea sunt: Tuleu gras, Grase românești sau Piteștean. Cele mai cunoscute soiuri internaționale sunt Stanley, Anna Späth sau d’Agen, des folosite la plantațiile tinere.
Lucrări de întreținere
Plantarea
Prunii se plantează în perioada toamnei, la o distanță de între 5 și 6 metri între rânduri, respectiv 4 și 5 metri pe rânduri, în funcție de calitatea solului sau de dimensiunea copacului atunci când ajunge la maturitate. Prunii se pot altoi fie pe corcoduș, fie pe soiuri locale.
Tăieri
Prunii au nevoie de tăieri care au scopul de a dirija coroana. Acestea se pot efectua atât pe uscat, cât și în verde, în mai multe moduri. Pentru început, se efectuează tăierile de rodire, ale ramurilor semi-schelet pentru a împrospăta ramurile vegetative.
Este foarte important să efectuați procesul de rărire a fructelor, în special în anii productivi, fie atunci când sunt la stadiul de flori, fie atunci când au ajuns deja la jumătatea coacerii. Unele soiuri necesită proptirea ramurilor.
Buruienile trebuie îndepărtate prin arături superficiale, la adâncimi de 15-20 cm, fără a lăsa iarba să depășească înălțimea de 30 de centimetri.
Fertilizarea
Prunii au nevoie de fertilizare minerală, fiind foarte potrivit gunoiul de grajd.
Irigarea
Irigarea este necesară doar în condiții de secetă, în cazul livezilor din zonele de câmpie și șes. Prunii nu au nevoie de foarte multă apă, fiind necesare udări dese, doar după înflorire, însă doar în cazul soiurilor mai pretențioase.
Boli și dăunători
Cele mai periculoase boli care pot afecta cultura de prun sunt:
- putregaiul brun al sâmburilor – apare, de obicei, în perioada înfloririi și a maturării fructelor. Florile, fructele și lăstarii se usucă și prind o culoare brună
- pătarea roșie a frunzelor de prun – o infecție fungică, periculoasă în perioada primăverii. Această boală nu doar că atacă frunzele de prun și formează spori noi, dar rămâne activă peste iarnă și atacă din nou. Pentru a o îndepărta, se aplică tratamente în perioada de repaus vegetativ.
Cei mai des întâlniți dăunători sunt: Hyalopterus pruni sau afidul cenușiu, Panonycus ulmi sau păianjenul roșu, Cydia funebrana sau viermele prunelor, Hoplocampa minuta sau viespea neagră, Eurytoma schreineri sau viespea sâmburilor.
Recoltarea
În funcție de soiurile de pruni, procesul de recoltare se poate efectua de la începutul lunii iulie până în prima jumătate a lunii octombrie.
Fructele destinate consumului se culeg cu două zile înainte de maturizarea completă, iar cele destinate industrializării se culeg atunci când conțin o cantitate mare de zahăr.
