Pe 26 decembrie, în cea de-a doua zi de Crăciun, creștinii sărbătoresc Soborul Maicii Domnului. Sărbătoarea amintește de întâlnirea noastră cu cetele tuturor Sfinților și Îngerilor din ceruri, pentru a o preaslăvi pe Maica Domnului.
Cuvântul sobor înseamnă adunare de oameni, astfel, această zi este destinată, conform tradiției populare, vizitelor familiei și apropiaților.
Tradiții în a doua zi de Crăciun
Ziua de sărbătoare are ca obicei cunoscut în toată țara vizita nașilor la fini. Se spune că nașii care își respectă finii, nu-i vor uita. De asemenea, se vizitează rudele îndepărtate cu care nu s-a luat masa de Crăciun.
În a doua zi de Crăciun, creștinii nu trebuie să vorbească urât, să bârfească sau să aibă gânduri negative. Fiind o sărbătoare marcată cu cruce roșie în calendar, nu se spală, nu se calcă și nu se coase.
Se spune, în popor, că apa care s-ar consuma la spălatul rufelor se folosește pentru a vindeca rănile. Mamele care au fete nemăritate nu vor toarce firul astăzi pentru că, alminteri, fetele nu-și vor mai găsi soți.
O tradiție aducătoare de sănătate, noroc și voie bună este dansul. Așadar, tinerii care dansează în a doua zi de Crăciun, își sărbătoresc tinerețea și vor avea un an roditor și norocos.
În unele părți ale țării, finii sunt cei care își vizitează nașii, aducând drept cadou tradiționalul „colac”. Acesta este un pachet care conține şapte pâini, două sticle cu ţuică, trei sticle de vin, un cocoş, trei pui, o coastă de porc, șapte cârnați și alte preparate tradiționale.
Finul îi spune nașului, în pragul casei: „De la noi puţin, de la Dumnezeu mult”.
Oamenii superstițioși urmăeau vremea din a doua zi Crăciun pentru a afla cum va fi următoarea recoltă. Dacă pe 26 decembrie bătea vântul, atunci următoarea toamnă va fi ploioasă, iar recolta va fi mică.
Rugăciune de Soborul Maicii Domnului
„Doamne Iisuse Hristoase, Mântuitorul nostru, trimis ai fost de Dumnezeu-Tatăl pe pământ ca să salvezi neamul omenesc de la moarte, Care prin însăşi a Ta răbdare neclintită şi smerenie necuprinsă ai suferit batjocură, răni, cruce şi moarte, fără împotrivire.
Vino între noi şi-n casă noastră, precum în mijlocul ucenicilor Tăi ai venit după Înviere zicându-le „Pace Vouă!” şi ai liniştit sufletele lor înfricoşate şi întristate. Mântuitorul şi ocrotitorul vieţii noastre, linişteşte sufletele noastre zbuciumate şi înviforate.
Pacea Ta ce-a nestricată dă-ne-o nouă, Iubitorule de oameni, nu precum o dau oamenii. Şi bucuria Ta fă-o deplină în noi, astfel că nimic să nu zdruncine credinţa şi liniştea familiei noastre.
Amin.”
