Ouăle proaspete pot fi depozitate în mod corespunzător, folosind acest truc extrem de simplu. Oul are un capăt mai ascuțit și unul mai rotund, acesta fiind modul în care se formează, încă de dinainte de a fi ouat, pentru a amortiza căderea și o eventuală spargere.
În plus, în partea ascuțită a fiecărui ou se află un sac de aer, folosit de embrion pentru aer atunci când plămânii s-au dezvoltat. Acest sac se va extinde, fie că oul este fertil, fie că nu. Astfel, aerul vine prin porii învelișului și se formează umezeală.
Ouăle se depozitează cu vârful ascuțit în jos
Așadar, depozitarea corectă a ouălor este legată de punerea acestora cu vârful ascuțit în partea de jos. Astfel, sacul de aer care crește nu va aduce bacteriile către zona gălbenușului, în special atunci când oul nu mai este atât de proaspăt.
O altă metodă de a păstra ouăle mai proaspete pentru mai mult timp este legat de floarea naturală a oului, un strat invizibil care nu permite pătrunderea aerului și a umezelii în ou. Această floare este îndepărtată la momentul spălării ouălor, așa că este indicat să nu le curățați decât îmediat înainte de consum.
Unul dintre cele mai importante sfaturi ale specialiștilor este să nu folosim ouăle sparte deja de mult timp. Un ou spart permite microbilor accesul la gălbenuș, acesta nemaiavând substanțe protectoare la contactul cu aerul.
Verificarea prospețimii ouălor
Coaja oului îi oferă acestuia o protecție naturală îndelungată contra microbilor și bacteriilor. Ouăle pot fi depozitate într-o cameră răcoroasă, cu o temperatură constantă de cel mult 15 grade Celsius, timp de 20 de zile de la recoltare. După această perioadă, este indicat ca ouăle să fie depozitate la frigider, conform sugestiilor de mai sus.
Există mai multe modalități prin care putem să verificăm dacă un ou este mai proaspăt, sau mai vechi. În primul rând, ouăle poroase, ale căror membrană protectoare s-a uscat, nu mai sunt proaspete.
După cumpărare, ouăle pot fi verificate cu ajutorul unui vas cu apă și sare. Dacă oul se scufundă, atunci este proaspăt, iar dacă plutește la suprafață este mai vechi. De asemenea, cele mai proaspete ouă au albușul adunat, iar gălbenușul este poziționat în centrul albușului. Metoda din urmă poate fi folosită în special în cazul ouălor fierte, când pot fi decojite și tăiate pe jumătate. Dacă gălbenușul se află în centrul albușului, atunci oul este proaspăt.
Specialiștii susțin că ouăle au cel mai bun gust în ziua a 7-a și a 14-a de la momentul recoltării. Ouăle folosite în stare crudă, la maioneză sau anumite creme pentru prăjituri trebuie să fie cât mai proaspete.
