Sfântul Dumitru, prăznuit la data de 26 octombrie, este considerat, în tradiția populară, patronul păstorilor sau cel care desfrunzeşte codrul şi usucă toate plantele. Popular, această zi se mai numește și Sâmedru.
Atât creștinii ortodocși, cât și cei catolici, sărbătoresc, la data de 26 octombrie, pe Sfântul Dumitru, ucis de păgâni pentru că a refuzat să se închine la zei.
Sfântul Dimitrie, Izvorâtorul de mir
Sfântul Dimitrie a trăit în timpul împăraţilor Diocleţian şi Maximian și a fost fiul prefectului din Tesalonic. Părinții săi s-au rugat mult la Dumnezeu pentru a avea un copil, iar rugăciunile lor au fost ascultate.
Atunci când fiul lor a crescut, părinții l-au învățat despre Dumnezeul adevărat și l-au botezat într-o cameră secretă a casei. După moarte tatălui său, Sfântul Dumitru a preluat atribuțiile acestuia.
Împăratul Maximian i-a poruncit Sfântului Dumitru să-i ucidă pe creștini, spunând: „Păzeşte patria ta şi s-o cureţi de necuraţii creştini, ucigându-i pe toţi cei care cheamă numele lui Iisus Hristos Cel răstignit” (Vieţile Sfinţilor).
Totuși, atunci când Împăratul Maximian a auzit că Sfântul Dumitru e creștin, a poruncit să fie întemnițat și apoi ucis cu sulița. În ziua de 26 octombrie, soldații l-au găsit pe Sfântul Dumitru în temniță, făcându-și rugăciunile, ucigându-l cu sulița.
În seara următoare, creștinii au îngropat trupul Sfântului Dumitru, ridicând o mică biserică în cinstea lui. Legenda spune că în acea bisericuță se săvârșeau multe minuni.
Leontie, prefectul Iliricului, a fost vindecat de o boală grea, după ce s-a rugat în acea bisericuță. Fiind recunoscător, acesta a clădit o biserică mult mai mare.
Săpând în pământ pentru a ridica biserica, oamenii au găsit moaștele Sfântului Dumitru care miroseau foarte tare a mir, umplând toată cetatea cu acest miros superb. Tocmai de aceea, Sfântului Dumitru i se mai spune și Izvărâtorul de mir.
În prezent, moaștele Sfântului Dimitrie se regăsesc în biserica din Tesalonic care îi poartă numele.
Tradiții de Sfântul Dumitru
Tradițiile legate de sărbătoarea Sfântului Dumitru sunt, în cea mai mare parte, legate de vreme. Se spune că, în această zi, căldura intră în pământ și că începe, oficial, sezonul rece.
Una dintre tradițiile respectate cu sfințenie în zona rurală era aceea a focului făcut în sat, peste care copiii treceau pentru sănătate și noroc. În credința populară, focul alunga fiarele şi încălzea morţii.
După stingerea focului, oamenii luat câte o bucată de cărbune și o aruncau în grădină pentru a avea un viitor an agricol productiv.
În această zi, ciobanii află cum va fi iarna, Sfântul Dumitru fiind considerat patronul păstorilor. Ciobanii așezau un cojoc în mijlocul oilor, așteptând să vadă ce culoarea va avea oaia care se așează pe el. Dacă se așeza o oaie neagră, atunci iarna va fi blândă. Dacă se așeza o oaie albă, atunci iarna va fi, din contră, foarte grea.
Ciobanii mai aveau un mod de a afla cum va fi iarna. În dimineața Sfântului Dumitru, aceștia mergeau în grajd, iar dacă oile dormeau separat, atunci iarna se anunța blândă. Dacă oile dormeau una lângă alta, atunci iarna urma să fie geroasă.
Sfântul Dumitru este considerat omologul Sfântului Gheorghe. Astfel, dacă Sfântul Gheorghe este considerat responsabil cu învierea naturii, atunci Sfântul Dumitru are grijă să desfrunzească toți copacii.
În această zi, femeile dau de pomană săracilor la biserică. Credința populară spune că cine ține de această zi, va fi sănătos tot anul.
Alte superstiții spun că așa cum va fi vremea de Sfântul Dumitru, va fi și în restul anului. Dacă ziua este călduroasă, atunci și toamna va fi la fel. Dacă cerul este senin sau luna este nouă în această zi, atunci iarna va fi blândă.
Zilele Sfinților Dumitru marchează începutul iernii și sunt considerate ultimele sărbători importante de toamnă.
