O bătrână de 83 de ani din Vaslui a locuit o mare parte din viața ei într-o cameră improvizată fără ușă. Povestea Emiliei a impresionat asociația caritabilă Fii Înger pentru O Zi, încercând din răsputeri să îi construiască acesteia o casă. Totuși, lupta cu birocrația și dezinteresul rudelor nu a fost deloc ușoară.
Emilia este o bătrână cu dizabilități de mulți ani, trecând printr-un accident grav. În timp ce se afla în căruță cu soțul ei, acum decedat, aceștia au fost loviți de un camion. Emilia a suferit traume craniene grave, iar laba piciorului i-a fost sucită la 180 de grade. Din acest motiv, Emilia își pierde memoria în fiecare zi, iar piciorul nu și-a revenit niciodată. Soțul ei nu a suferit leziuni grave.
Bătrâna Emilia, ajutată de sora mai mică în vârstă de 79 de ani
Sora mai mică a Emiliei, pe nume Catrina, este singurul sprijin al Emiliei. Aceasta își amintește de sora ei, însă uită altă detalii. Spre exemplu, bătrâna nu își amintește ce vârstă are, nici câți bani primește din pensie. Femeia locuiește în vârful unui deal din satul vasluian Gara Banca, la 16 kilometri de Bârlad, într-o cameră improvizată care nu are nici măcar o ușă.
După accident, Emilia nu a mai fost niciodată la fel, deși, după moartea soțului, a crescut singură 6 copii. Deși a suferit răni grave, pentru soți era prioritar să-și repare căruța și să își cumpere alți cai.
„Aşa am găsit-o şi noi, nu putea merge deloc, acum şi-a revenit, iese din casă, umblă în baston”, declară Mariana Costache, de la Asociaţia Fii Înger pentru O Zi, pentru libertatea.ro.
Atunci când a rămas văduvă, casa în locuia împreună cu soțul ei a fost împărțită între rudele acestuia. Emilia a fost izgonită înapoi în satul natal, unde nimeni nu i-a acordat ajutorul necesar. Până și patul acesteia, singurul obiect cu care a rămas după moartea soțului, a fost furat de un nepot și transformat în lemne de foc. Singurele bucurii ale Emiliei au rămas florile pe care le-a plantat singură în fața casei și vinul.
„Ce-i pasă ei? Spălată, schimbată este, îmbrăcată, tot, mâncarea i-o aducem la scară, cere şi cafea, acum, şi vin”, povestește sora mai mică a Emiliei. Pentru această bucurie, Emilia reușește, uneori, să meargă în sat și să ceară vin de la o nepoată: „Uneori, Fănica îi dă, alteori, nu-i dă, îi zice că nu este la magazin, n-a adus”.
Mariana și Ionuț Costache, doi îngeri care au luptat pentru Emilia
Deși are nevoie de ajutor pentru treburile casei, Emilia poate să-și facă singură de mâncare. Catrina, sora cea mică, o ceartă pe Emilia și îi face mereu observație, fără să înțeleagă că pe aceasta n-o mai ajută mintea ca înainte de accident.
„Am auzit de cazul lui mamaie Emilia întâmplător. Sora preotului din Banca stă la noi în sat, în Tulcea. Ne-a povestit situaţia. E departe, dar am zis să încercăm”, declară Mariana Costache, fondatoarea asociației.
Mariana și soțul ei, Ionuț, încearcă din răsputeri să se lupte cu birocrația și cu dezinteresul autorităților. Aceștia au fost nevoiți să insiste mult pentru ca primarul să le ofere un buldoexcavator pentru a nivela drumul până la locuința femeii.
„Nu mai dădeam de el, nu mai era disponibil pentru noi. Nici secretarul, nici vicele, nimeni din primărie. Am plâns mult aici, am plâns şi m-am înfuriat. Ne-a prins o ploaie, odată, şi am alunecat cu maşină cu tot la vale, pe coastă. Nu ştiu prin ce minune, într-o zi, primarul a zis da, ne-a dat buldoexcavatorul şi am făcut drumul”, declară Mariana pentru sursa citată.
Mariana și Ionuț au încercat din răsputeri să îi construiască Emiliei o casă nouă. Cei doi au reușit să înceapă construcția, cu ajutorul donațiilor, pe un teren de-al Catrinei. Odată cu interesul asociației, rudele dezinteresate ale Emiliei au venit să vadă dacă au din ce să profite. Chiar unul dintre fii Catrinei s-a oferit voluntar pentru construcția casei, urmând, ulterior, să ceară bani pentru munca depusă.
Casa construită va rămâne locuință socială
O altă nepoată a dorit să se asigure că materialele de construcție nefolosite vor rămâne pe terenul Catrinei, din moment ce acolo era construită casa. Unul dintre nepoții Emiliei pot cere să fie însoțitorul acesteia, primind indemnizația aferentă. Totuși, voluntarii se tem că aceasta nu va fi îngrijită corespunzător.
„Vedeţi casa asta veche, unde stă mamaie? I-au pus o perdea în loc de uşă. Dacă ne anunţăm vizita, o găsim pe mamaie curată şi cu mâncare lângă ea. Dar o să venim şi neanunţaţi. Iar casa… Sper să apuce mamaie să se bucure de ea. Apoi, după ce nu mai e mamaie, am vorbit cu domnul primar şi o lăsăm prin donaţie primăriei, să o folosească drept locuinţă socială pentru alţi sărmani”.
De fiecare dată când o vizitează pe Emilia, voluntarii asociației se prezintă din nou și îi explică femeii că aceasta va fi casa ei. Totuși, bătrâna are mereu aceleași temeri, că trebuie să plătească bani la primărie pentru locuință. Catrina susține că Emilia crede că este blocul primăriei, nicidecum viitoarea sa locuință.
