Tradiția folosirii plantelor ca remediu natural în România datează încă de pe vremea dacilor. Există dovezi, în scrierile grecești, că dacii se vindecau, adeseori, cu ajutorul plantelor, având multe cunoștințe despre varianta holistică de vindecare.
Istoria plantelor de leac în România
Principiul acestora era: „nu se cade să încercăm a vindeca ochii fără să ne ocupăm de cap, ori capul fără trup, tot astfel nu se cade să încercăm a vindeca trupul fără să vedem de suflet, și ca tocmai din pricina asta, sunt multe boli la care nu se pricep doctorii greci, fiindcă nu cunosc întregul de care ar trebui să îngrijească”.
Deși nu au existat nici izvoare, nici alte dovezi scrise ale cunoștințelor strămoșilor noștri, remediile au fost transmise, prin viu grai, din generație în generație.
În plus, în această zonă, plantele creșteau și cresc în continuare sălbatic, fiind la îndemâna tuturor. În majoritatea Europei, astfel de plante se regăseau, de cele mai multe ori, în jurul mânăstirilor, preoții fiind considerați vindecători datorită statului și a cunoștințelor acestora.
Totuși, în fiecare sat, exista cel puțin câte o femeie care învățase taina plantelor tămăduitoare de la mama sa. Prima carte din vremea romanilor despre puterea plantelor a fost publicat în secolul XVI, numită „Folosirea plantelor de leac”. Primul manuscris scris pe aceasta temă a fost „Psaltirea Scheiana“ (1515), apoi „Herbarium de la Cluj“ (1587) sau „Sanitatis studium“, scrisă de Paul Kyr și publicată la Brașov în anul 1551.
Flora României cuprinde 3.600 de specii, din care peste 360 de specii sunt utilizate ca remedii naturale. Unul dintre cele mai importante motive pentru care tratamentul cu plante a funcționat a fost legat de faptul că tămăduitorii au păstrat tradiția modului de culegere și depozitare a acestora (atât din punct de vedere astronimic, cât și biologic).
De-a lungul timpului, culesul plantelor de leac a devenit o tradiție strâns legată de sărbătorile creștine, deoarece acestea coincideau, adesea, cu evenimentele astronomice importante. Pe măsură ce creștinismul a prins amploare, oamenii au legat acest obicei de biserică, ducând plantele la sfințit.
Cele mai cunoscute plante de leac
Traista-ciobanului (Capsella bursa-pastoris)
Această plantă este cunoscută de sute de ani ca vindecătoare asupra afecțiunilor legate de sânge, precum hemoragii uterine, ulcere sau mentruații abundente. În plus, planta mai poate fi utilizată pentru împiedicarea coagulării rapide a sângelui și ameliorarea hemoroizilor.
Sunătoarea (Hypericum perforatum)
Numele popular al acestei plante este „iarba sângelui“ sau „floarea de năduf“, fiind des utilizată în cazul arsurilor, inflamațiilor și iritațiilor. De asemenea, planta este folosită și pentru afecțiunile sistemului nervos, precum alungarea depresiei și a stărilor de nervozitate.
Brusture (Arctium Lappa)
Dacii foloseau această plantă pentru curățarea sângelui și întărirea organismului. Planta mai poartă denumirile populare de captalan sau laba ursului.
Socul (Sambuccus Nigra)
Socul are o mare tradiție vindecătoare, fiind utilizat atât pentru răceli și boli de rinichi, cât și pentru detoxofierea organismului. Acesta mai este cunoscut cu numele popular de bozul sau coramnicul.
Branca Ursului (Heracleum Spondylium)
Această plantă este asemuită cu puterea și curajul, fiind des utilizată pentru întărirea sistemului imunitar, dar și ca afrodisiac.
Coada-calului (Equisetum Arvense)
Una dintre cele mai vechi plante din lume, coada-calului este un remediu excelent pentru afecțiunile rinichilor și tractului urinar, dar și al gutei și reumatismului. De asemenea, susține sănătatea articulațiilor, al ligamentelor și tendoanelor.
Busuiocul (Ocimum Basillicum)
Busuiocul este o plantă cu tradiții străvechi în România, având și o mare importanță religioasă. Atunci când este pus la icoană, busuiocul apără casa și familia. În medicina naturistă, acesta este utilizat pentru tratarea afecțiunilor precum oboseala, problemele digestive și forța mentală.
Coada-șoricelului (Achillea Millefolium)
Această plantă extraordinară este utilizată pentru migrene, greață, probleme digestive și anorexie.
Angelica (Angelica Archangelica)
Plantei Angelica i se mai spune și „ierba celor șapte îngeri”, având multe beneficii pentru sănătate. Planta este des folosită împotriva acidității stomacului, lipsa poftei de mâncare, problemelor digestive, tusei, răcelii, gripei sau bronșitei.
