Izvorul Tămăduirii este o sărbătoare care nu are dată fixă. Această zi importantă este sărbătorită în Săptămâna Luminată, în prima zi de vineri după Paște. Sărbătoarea închinată Maicii Domnului vine de la legenda unei minuni care s-a întâmplat în apropiere de Constantinopol. În 2022, această sărbătoare va avea loc pe data de 29 aprilie.
Legenda Izvorului Tămăduirii
Leon I, bărbatul care urma să ajungă Împăratul Bizanțului, a fost sfătuit de Maica Domnului să călăuzească un orb căruia îi era sete, către o fântână. Orbul, după ce a băut apă și s-a spălat pe față, și-a recăpătat vederea. Atunci când a ajuns Împărat, Leon I a construit o biserică în zona fântânii care apare doar de Izvorul Tămăduirii.
„Nu este nevoie să te osteneşti, Leon, căci apa este aproape. Pătrunde, Leone, mai adânc în această pădure şi luând apa tulbure potoleşte setea orbului şi apoi unge cu ea ochii lui întunecaţi! Atunci vei cunoaşte cine sunt eu!”
Tradiții de Izvorul Tămăduirii
Creștinii sunt așteptați la biserică, iar preotul săvârșește o slujbă specială prin care se sfințește apa. Apoi, credincioșii sunt stropiți cu apă, în timp ce preotul rostește: “Mântuiește, Doamne, poporul Tău, și binecuvantează moștenirea Ta, biruința binecredincioșilor creștini asupra celui potrivnic dăruiește, și cu crucea Ta păzește pe poporul Tău”. Agheazma cu care sunt stropiți oamenii are rolul de a îndepărta spiritele rele.
În această zi se sfințesc toate fântânile, iar oamenii își stropesc camerele caselor cu agheazmă, mai puțin băile. Aceasta este cea mai bună zi din an pentru săpătorii de fântâni. De asemenea, de Izvorul Tămăduirii se stropesc cu apă sfințită animalele din curte, grădinile și livezile.
În această zi din Săptămâna Luminată nu se spală, nu se calcă și nu se lucrează la câmp.
Izvoare Tămăduitoare în România
- Mănăstirea Ghighiu din Prahova
- Mănăstirea Dervent
- Mănăstirea Hoacioara din județul Neamț
- Mănăstirea Cetățuia Negru Vodă
Rugăciune de Izvorul Tămăduirii
„Pe Fântâna cea pururea nesecată și înviorătoare, pe Dumnezeiescul Izvor din care țâșnesc șuvoaie de apă, într-un glas să lăudăm! Cei ce îi cerem darul.
Că în fiecare zi curge. Și arată tămăduirile ca pe curgerile râurilor.
Pentru aceasta, după datorie apropiindu-ne cu dragoste, să scoatem cu credință din Izvor putere neîmpuținată și cu adevărat fără de moarte. Care rourează arătat inimile celor binecredincioși. Și cu buzele să rostim:
„Tu ești mângâierea credincioșilor. Din izvorul tău cel nesecat, ceea ce ești de Dumnezeu dăruită, îmi dăruiești mie, izvorând pururea, curgerile harului tău mai presus de cuvânt. Căci ca ceea ce ai născut mai presus de cuget pe Cuvântul, te rog să mă rourezi cu darul tau, ca să grăiesc ție: Bucura-te, apă izbăvitoare! Scoateți, bolnavilor, din izvor tămăduiri!
Ca Preacurata face să curgă, din izvorul cel dumnezeiesc, îndulcirea cea adevărată, izvorând cu adevărat torentul desfătării. Pentru aceasta să ne adăpăm cu totii, cu credință, din șuvoaiele cele îmbelșugate.
Din văpaia durerilor scoți pe cei ce aleargă la tine, curată, rourându-i cu ape din izvorul cel minunat; ca de ulcer se izbăvește omul și de pelagra, iar pe lepros îl vindeci și cărbunele l-ai stins. Dumnezeiască și sfânta apa izvorăște izvorul tău, Fecioara. Căci curgerea idropicilor o oprește degrab cu dumnezeiască chemare a harului”. AMIN.
