Țelina este un produs rezultat în urma unei transformări lente a țelinei sălbatice, originare din zona Mării Mediterane. Din această legumă se consumă atât rădăcina, plină de vitamina A, B1, B2, C şi PP, dar și frunzele care au un conținut mare de magneziu și fier.
Cultivarea țelinei
Înainte de cultivarea țelinei trebuie să asigurăm pregătirea optimă a solului. Acesta necesită fertilizare pentru a asigura dezvoltarea corectă a sistemului radicular al țelinei.
Îngrășământul trebuie să conțină fosfor și potasiu. De asemenea, este necesară o arătură cu adâncimea de 25-39 cm, dar și o erbicidare, pe vreme bună, efectuată la 7-8 centimetri.
În România, țelina se plantează, cel mai des, prin răsaduri. Acestea se pregătesc din luna februarie, în răsadnițe, semănate cu un strat uşor, compus din 50% nisip de râu (fără calciu) şi 50% mraniţă dezinfectată.
Semințele necesită o dezinfectare cu o soluţie de sulfat de cupru (20 grame la 1 litru de apă), prin îmbăiere timp de 4 ore și apoi se seamănă la o distanță de 5-6 centimetri, folosind în jur de 1,5-2 grame seminţe/metrul pătrat.
Temperatura optimă după răsărirea răsadurilor este de 20-25 de grade Celsius ziua şi 17-18 grade Celsius noaptea.
Perioada optimă pentru plantarea propriu-zisă, este în a doua jumătate a lunii aprilie pentru culturile timpurii și la finalul lunii mai pentru cele târzii. Pe terenurile mici, țelina se plantează la o distanță de 50×25 cm.
Plantarea se face manual, având grijă ca nivelul coletului răsadului să fie la nivelul solului. După plantare este necesară bilonarea plantelor, urmând o udare.
Lucrări de întreținere țelină
Prima dintre aceste lucrări este completarea golurilor în sol, la câteva zile după plantare și udările atât de necesare în acest stadiu. De asemenea, terenul necesită și o prășilă, la nivel superficial, având scopul de a îndepărta buruienile și de a afâna solul.
O altă lucrare importantă este irigarea, având rolul de a menține un grad de umiditate de 60-70%. Pentru a reduce riscul apariției bolilor, udările trebuie efectuate în perioada dimineții.
Cultura de țelină necesită și procese de fertilizare, primul la 20-30 de zile după plantare cu azotat de amoniu, superfosfat, încorporat printr-o prașilă superficială, după ce a plouat sau la 2 zile de la udare.
Pentru a aerisi plantele și a reduce riscul apariției bolilor, se înlătură frunzele îmbătrânite. Acțiunile de combatere ale agenților patogeni sunt foarte importante, deoarece țelina este des afectată de următoarele boli: putregaiul umed al rădăcinilor, alternarioza, septorioza, mana, putregaiul alb.
Cei mai periculoși dăunători sunt musca ţelinei, musca morcovului şi nematozii.
Pentru consumul de toamnă, țelina se recoltează în perioada august- septembrie, iar în scopul depozitării pentru iarnă recoltarea se face în octombrie- noiembrie.
După smulgerea rădăcinii, frunzele plantei se rup, iar țelina se lasă două zile pe câmp la zvântat. După această perioadă, țelina se poate depozita.
