Năutul poartă denumirea oficială de Cicer arietinum, însă este cunoscut și sub numele popular de mazăre berbecilor, fiind o plantă leguminoasă anuală, originară din Asia Mică.
Năutul este cunoscut pentru conținutul mare de proteine, fiind des consumat ca o alternativă a cărnurilor și un preferat al vegetarienilor și veganilor. În plus, acesta este bogat în săruri minerale, asemenea fosforului, potasiului, magneziului, calciului și fierului, dar și în complexul de vitamine B.
Cultivarea năutului
Factori de mediu:
Perioada de cultivare: conform specialiștilor, semințele germinează la o temperatură minimă de 3-4 grade Celsius. La o temperatură mai mare, acesta germinează în aproximativ 10 zile.
În timpul perioadei de vegetație, temperatura maximă trebuie să fie de 21 de grade Celsius. În aceste condiții, năutul este foarte rezistent la secetă. Deși dezvoltarea stagnează pe timp de secetă, după prima ploaie, năutul își reia creșterea.
Năutul are nevoie de un sol cu textură mijlocie, luto-nisipos sau nisipo-lutos, bogat în calciu, cu un grad mic de aciditate și care nu conține multă umezeală.
Unul dintre factorii importanți ai unei culturi roditoare este legat de rotația culturilor. În timp ce năutului îi merge bine după floarea-soarelui, cereale păioase sau rapiță, nu este un bun premergător pentru multe culturi.
Acesta are nevoie de fertilizare atunci când solul este puțin fertil, iar vremea secetoasă, fiind necesar un îngrășământ din gunoi de grajd mărunțit, în doze de 10-12 t/ha.
Cele mai des întâlnite soiuri folosite în România sunt bobul gălbui Ichel, cu bobul de culoare brună Botna și Ovdel. Semănatul se efectuează la o temperatură a solului de 4 grade, cu semințe care au puritate de peste 96% și cu o densitate de 40 boabe germinabile/m2 sau 50 boabe/m2 în regiunile mai ploioase. Semănatul se face în rânduri care vor avea 45 – 70 cm distanţa între ele, la o adâncime de 5-7 cm.
Lucrări necesare culturii de năut
După semănat, este necesară efectuarea lucrării tăvălugului, urmând ca, înainte de răsărire, să se efectueze o grapare care are scopul de a elimina buruienile și crusta solului.
Următoarea lucrare de efectuează atunci când plantele au înălțimea de 4-6 cm, cu sapa rotativă. Apoi, terenul trebuie prășit de mai multe ori pentru a elimina constant buruienile și pentru a păstra solul afânat.
Cele mai cunoscute boli care afectează năutul sunt antragnoza şi fuzarioza, iar cel mai cunoscut dăunător este musca minieră a năutului. Cea mai bună metodă de prevenție a apariției bolilor și dăunătorilor este rotația de cultură. În cazul în care cultura este afectată, se pot folosi insectofungicidele specifice.
Atunci când frunzele s-au scuturat, iar păstăile sunt galbene, năutul se poate recolta mecanic. Specialiștii recomandă să nu întârziați această etapă, urmând să aveți boabe tari care vor fierbe foarte greu. În cazul unei culturi productive, se pot recolta în jur de 2.000-2.200 kg de năut pe hectar.
