Gutuiul este un arbore cultivat încă din Antichitate și poartă denumirea științifică de Cydonia oblonga. Gutuiul se dezvoltă cel mai bine în zonele calde, unde iernile nu sunt violente.
Fructele, gutuile, se consumă, cel mai adesea, din octombrie până în noiembrie, iar cele mai cunoscute soiuri regăsite la noi în țară sunt: gutuile aurii, soiul Bereczki, soiul Adonia, soiul Champion, gutuile de Constantinopol, gutuile moldovenești, gutuile aromate și gutuile de Huși.
Plantarea gutuiului – Factori de mediu
Gutuii pot fi plantați în zone călduroase, unde iernile sunt blânde. Zona plantării trebuie să fie însorită, ferită de vânturile puternice, pe soluri fertile, adânci, calde, cu o textură ușor argiloasă.
Specialiștii recomandă să se evide solurile calcaroase. Gutuilor le place apa, însă pot rezista și în zonele secetoase.
Plantarea se execută la finalul lunii octombrie, atunci când planta iese din vegetație și bruma cade. Plantarea se face la distanță de 4 metri între rânduri și 3 metri între pomii plantați pe un rând.
Pentru a pune în aplicare sistemul de căldură, se pot folosi distanțe de plantare de 5×4 metri (cu o densitate de 500 de pomi la hectar), cu pomi dispuși sub formă de piramidă, sau cel intensiv, cu distanțe de plantare de 4×3 metri (4 metri între rânduri și 3 metri între pomi), cu densitate de aprox. 1200 de pomi la hectar.
Înainte de plantare, trebuie să efectuați două lucrări de îngrijire importante. Prima este fasonarea rădăcinilor, care înseamnă tăierea și îndepărtarea porțiunilor de rădăcină care sunt vătămate sau îndoite.
Cea de-a doua lucrare este mocirlirea rădăcinilor, care e realizată exact înainte de plantare și care constă în introducerea rădăcinilor gutuiului într-un amestec alcătuit din părți egale de apă, gunoi de grajd și pământ.
După plantare, terenul se udă intens. Pentru altoirea gutuilor, se folosesc doar portaltoii vegetativi de gutui (gutui A, gutui EMC, BA29, Adams, Sydo, BN70).
Întreținerea plantației de gutui
Pentru a susține sistemul radicul slab, gutuii au nevoie de irigare prin picurare, cu un debit de apă de 2-6 litri, la o adâncime de 30-50 de centimetri. Cantitatea de precipitații a zonei este foarte importantă pentru cultura de gutui.
De exemplu, dacă nu plouă mult în acea regiune, atunci trebuie să asigurați constant eliminarea buruienilor care consumă apa și substanțele sale nutritive. Dacă, din contră, cantitatea de precipitații este mare, atunci solul trebuie înierbat cu diverse ierburi perene.
Urmează lucrările de întreținere, după intrarea pe rod, adică scurtarea ramurilor lungi purtătoare de măciulii. Scopul acestor lucrări este de a regenera și asigura o rodire bogată și în următorul an. De asemenea, se efectuează și tăierile estetice, cu rolul de a orienta coroana în direcția rândurilor plantate.
Boli și dăunători
Una dintre cele mai periculoase boli care pot afecta complet gutuiul este focul bacterian, cauzat de bacteria Erwinia amylovora. Gutuii sunt atacați de focul bacterian în timpul primăverii.
Printre primele simptome ale bolii, regăsim: ofilirea florilor și a frunzelor, brunificarea și căderea rodului, apariția unor ulcerații de diferite culori (de la alb la brun) și a unor secreții bacteriene la nivelul scoarței.
Această boală atacă toate organele plantei și poate fi fatală dacă nu este oprită la timp. Pentru a preveni răspândirea infecției, nu uitați să dezinfectați toate instrumentele de tăiat și să ardeți frunzele și ramurile afectate de boală într-o zonă izolată și îndepărtată.
Gutuii mai pot fi afectați de următoarele boli: pătarea brună a frunzelor care atacă frunzele și lăstarii plantei sau mumifierea fructelor tinere (Monilinia linharthiana) sau monilioza, o infectare a tuturor organelor plantei cu o ciupercă.
Principalii dăunători ai gutuiului sunt: viermele fructelor care distruge complet pulpa fructului și cărăbușul de mai care atacă frunzele, uneori, și florile și fructele în plină formare.
