Cimbul este o plantă care crește sălbatic în Europa și în America de Nord, originară din sudul Europei. Fiind o plantă erbicee naturală, se poate cultiva și în România, pe suprafațe mici, dezvoltându-se sub formă de tufă.
Cimbrul poate atinge înălțimea de 40-50 cm, iar frunzele sale, cu miros specific, pot fi de culoare mov sau roz. În afara faptului că este folosit ca și condiment, cimbrul este un remediu natural extraordinar, având numeroase proprietăți benefice pentru organismul uman.
În bucătărie, cimbrul se utilizează atât în stare crudă, cât și uscată, fiind un condiment extrem de apreciat pentru carne, pește, salate, supe, dar utilizat și la prepararea conservelor de iarnă și murăturilor.
Cimbrul este și un remediu natural excelent, fiind cunoscut îndeosebi pentru efectele sale:
- bactericide,
- spasmolitice,
- diuretice,
- astringente,
- cicatrizante,
- sudorifice.
Plantarea cimbrului – factori de mediu
Cimbrul nu este deloc o plantă pretențioasă. Poartă numele oficial de Satureja hortensis L. și face parte din genul Satureja, familia labiatelor (Lamiaceae). Denumit popular și lămâiță sau lămâioară, este folosit în bucătărie și medicină încă din Evul Mediu.
Singurul factor de mediu important pentru cimbru este lumina, având nevoie să fie plantat într-o zonă care primește lumina directă a soarelui, ajutând, astfel, la dezvoltarea corespunzătoare a acestuia.
Cel mai bun sol pentru plantarea cimbrului este cel bogat în humus, curățat de buruieni, cu pH de 6-7,5 și bine udat cu apă. Deși nu are nevoie de foarte multă umiditate, în perioadele secetoase cimbrul necesită irigare.
Cimbrul se poate planta prin semințe sau prin răsaduri, fiind, cel mai adesea, cultivat alături de alte plante. În câmp, cimbrul se poate semăna în luna aprilie, atunci când temperatura solului ajunge deja la 5-6 grade Celsius. Terenul trebuie prelucrat, urmând să se planteze semințele la o adâncime de 1,5-2 cm.
Pentru formarea răsadurilor, se folosesc 3-5 g semințe la m2. Însămânțarea se poate face în răsadnițe reci sau solarii neîncălzite. Acesta poate să răsară la o perioadă de 8-14 zile după ce a fost însămânțat. După creștere, răsadurile se pot planta direct în pământ, în luna mai, la o distanță de 15-20 cm între rânduri și 18-19 cm între plantele de pe rând.
Cele mai bune sisteme de irigare pentru această cultură sunt cele prin picurare.
Îngrjirea cimbrului
Așa cum am menționat, cimbrul nu este deloc greu de întreținut, având nevoie doar de curățarea solului și de eliminarea buruienilor din jurul acestuia. La cimbrul semănat, atunci când plantele au 4-5 perechi de frunze, se realizează răritul, lăsând 18-19 cm între plante.
Cimbrul este o plantă rezistentă la boli și dăunători, fiind afectată, uneori, de afide, atunci când planta este tânără. Dăunătorii pot fi combătuți cu ajutorul produselor de specialitate.
Recoltarea se face atunci când planta a înflorit, folosindu-se, în cele mai dese cazuri, vârfurile lăstarilor sau frunzele.
Beneficiile și proprietățile cimbrului
Cimbrul este o plantă foarte sănătoasă și poate fi utilizat ca atare, în ceaiuri sau uleiuri. Acesta conține:
- vitamina A
- vitamina B
- vitamina C
- mangan
- magneziu
- zinc
- calciu
- potasiu
- fier
Conținutul mare de antioxidanți, printre care și luteina și zeaxantina, combate efectul nociv al radicalilor liberi, prevenind stresul oxidativ.
Cimbrul luptă împotriva infecțiilor fungice, având proprietăți antifungice și antiinflamatorii.
Datorită conținutului de vitamina B6, cimbrul ajută la reducerea stresului, având efecte anxiolitice care luptă și împotriva anxietății. Acesta este motivul pentru care uleiul de cimbru este des folosit în aromaterapie.
Cibrul îmbunătățește circulația sângelui datorită conținutului mare de fier și alte minerale care stimulează producția de celule roșii, ajutând la oxigenarea mai bună a organelor și a extremităților corpului.
