Cei mai tradiționaliști oameni păstrează obiceiul tăiatului porcului pentru data de 20 decembrie, în ziua de Ignat. Conform obiceiului popular, în ziua de Ignat, gospodarii țin cont de reguli nescrise, transmise de zeci de ani, din tată în fiu.
Legenda Ignatului
Legenda spune că, într-o iarnă, un bărbat pe nume Ignat, dorind să taie porcul, a dat, din greșeală, cu barda în capul tatălui său, omorându-l pe loc. După înmormântare, omul a fost copleșit de remușcări și a plecat în lume.
În călătoria sa, Ignat a întâlnit un preot căruia i s-a spovedit. Preotul l-a sfătuit să facă mai multe fapte bune: să construiască o punte peste un râu pentru a ajuta oamenii să-l treacă, fără să ceară recompense și să planteze un tăciune, așteptând să crească o tufă.
Ignat a ascultat sfatul preotului și a făcut întocmai, așteptând cuminte, alături de noua sa soție, într-o casă de lângă râu. Într-o noapte, după mulți ani, Ignat aude strigăte de ajutor de vizavi de râu. După ce trece luntrea, bărbatul nu vede nimic și revine acasă.
După ceva vreme, Ignat aude iar strigăte de ajutor de peste râu și merge în grabă să vadă despre ce este vorba. Acolo a găsit doi bătrânei pe care îi adăpostește acasă.
Bărbatul le spune povestea lui de viață, iar bătrâneii observă că acesta trăia în sărăcie, alături de soție și de copii care plângeau de foame. Pentru a-i potoli, mama îi păcălește pe aceștia că a pus ceva la copt pe sobă, sub un ștergar.
Când unul dintre bătrâni o întreabă ce coace, femeia recunoaște că nu are nimic acolo, însă bătrânul îi spune să se ducă să verifice. Când a ridicat ștergarul, femeia a găsit o pâine frumoasă și coaptă.
Pe masă s-au aprins singure două lumânări, iar atunci Ignat a realizat că bătrânii din fața lui sunt Dumnezeu și Sfântul Petru. Dumnezeu i-a spus atunci lui Ignat să-l urmeze, mergând împreună până la locul unde îngropase tăciunele, cu ani în urmă.
Acolo înflorise o floare frumoasă, un simbol al iertării păcatelor lui Ignat.
Tradiții de Ignatul porcilor
În această zi, denumită popular Ignatul porcilor, gospodarii își concentrează atenția doar pe procesul de sacrificare al porcilor. Încă de dinaintea sacrificării, atunci când bărbatul care va înjunghia porcul se spovedește, până la procesul în sine, la tranșarea acestuia și pomana porcului, în ziua de Ignat tradițiile abundă.
Sărbătoarea amintește de vechile sacrificări ale popoarelor vechi, făcute în cinstea schimbării anotimpului.
Reprezentând trecerea la iarnă, la un sezon greu și lipsit de viață, sacrificiul animalelor vrea să scoată în evidență tocmai acest lucru: venirea unui nou început, a unui nou an, dar și încheierea unei vieți, în detrimentul nașterii alteia.
Cu timpul, această sărbătoare a devenit creștină, iar oamenii au ținut tradițiile cu sfințenie, învățate de la strămoșii lor.
“În noaptea de Ignat, porcii visează dacă vor fi tăiați ori nu” – veche vorbă populară.
Sacrificarea porcului este, în sine, un ritual foarte important. La tăierea porcului participă doar bărbații, iar prima parte a porcului adusă în casă este capul, cu râtul înainte, pentru a avea noroc.
În ziua de Ignat e bine să vezi sânge pentru a fi protejat de boli tot anul. O superstiție spune că îți poți da seama de vremea din lunile de iarnă în funcție de grosimea splinei.
În funcție de locul unde splina e mai groasă, atunci va fi perioada în care iarna va fi mai grea: la început, la mijloc sau la final.
Pentru a avea o recoltă bogată de porumb, trebuie să-l semeni în aceeași zi în care a fost Ignatul în anul precedent. Spre exemplu, dacă anul acesta Ignatul cade într-o zi de luni, atunci și porumbul trebuie semănat într-o zi de luni.
