Multe dintre sărbătorile religioase importante ale creștinilor ortodocși sunt legate și îmbinate cu vechile sărbători agrare. Astfel, multe dintre evenimentele religioase se identifică prin tradiții, obiceiuri și perioade ale anului cu vechile obiceiuri păgâne în care agricultura era mereu o parte importantă.
De-a lungul anilor, Sfinții au ajuns patronii agriculturii, ai recoltelor și animalelor, iar creștinii le-au închinat mereu rugăciuni ca să fie ajutați și feriți de secetă sau alte condiții vitrege.
Sfântul Dumitru – ocrotitorul Recoltelor
Sărbătoarea Sfântului Dumitru, denumită popular și Sânmedu sau Sâmedru, este prăznuită la data de 26 octombrie. Datorită faptului că data sărbătorii coincide cu perioada în care ciobanii coborau oile de la munte, în perioada toamnei, Sfântul Dumitru este văzut drept cel care anunță venirea iernii.
De asemenea, de Sfântul Dumitru se sărbătorește ziua recoltei, momentul în care se descuie iarna. Această perioadă este foarte importantă pentru agricultori și tocmai de aceea s-au creat multe superstiții și obiceiuri. Spre exemplu, cu ajutorul obiceiurilor se făceau preziceri legate de vreme.
Ciobanii puteau să prezică vremea din următoarele luni de Sfântul Dumitru. Unul dintre ei arunca un topor cu putere între oi. Dacă la el venea o oaie albă, atunci iarna urma să fie ușoară, iar dacă venea o oaie neagră, atunci iarna va fi grea și lungă.
De ziua Sfântului Dumitru, oamenii făceau focuri mari în sate, folosind alte metode de a prezice vremea din următoarele luni. Dacă gutuile erau în număr mare, atunci iarna va fi grea.
Sfântul Gheorghe – Sângiorzul vacilor
Ziua Sfântului Gheorghe, prăznuit la data de 23 aprilie, reprezintă începutul anului pastoral și este strict legată de ocrotirea animalelor. În această perioadă se aleg ciobanii, se alege locul unde va fi stâna, se aleg mieii și se desfășoară, în mod ritualic, primul muls al oilor.
Primul muls al oilor este un proces foarte riguros, făcut fie printr-o cunună din anumite plante sau printr-un colac. În găleata de lapte se punea apă luată dintr-un râu curgător și iarbă verde. Marginea găleții era decorată cu nuiele de salcie și un bănuț de argint. Plantele erau aruncate într-o fântână ca să se asigure o mare cantitate de lapte: „Aşa să izvorască laptele în pulpa oii, ca apa în fântână!”.
De asemenea, de Sfântul Gheorghe, oamenii presărau mac în fața grajdurilor unde stăteau vacile, ca laptele acestora să nu poată fi furat, după cum nu se poate culege macul de pe jos.
Sfântul Ambrozie – patronul albinelor
Sfântul Ambrozie este patronul animalelor domestice, al învățării și al elevilor, fiind cunoscut drept sfântul cu limbă de miere, deoarece, în latină, ambrozia însemna miere. Sfântul Ambrozie este prăznuit la data de 7 decembrie.
Sfântul Ambrozie era dulce la vorbă, fiind un eveniment care a prezis că va fi un mare orator: atunci când era mic, un roi de albine i s-a așezat pe față, lăsând pe buzele sale puțină miere. Astfel, Sfântul Ambrozie este des înfățișat în jurul albinelor și stupilor.
Sfântul Vlasie – octrotitorul gospodăriilor
Sfântul Vlasie ocrotește recoltele și gospodăriile și apără câmpurile de atacul păsărilor și animalelor sălbatice, fiind prăznuit la data de 11 februarie. De asemenea, despre el se spune că este ciobanul vitelor din rai. Agricultorii se roagă la Sfântul Vlasie atunci când recoltele sunt în pericol sau atunci când au pierdut ceva important.
Sfântul Trifon – ocrotitorul livezilor și viilor
Despre Sfântul Trifon se spune că ocrotește livezile de omide și pe oameni de nebunie, fiind prăznuit la data de 1 februarie. În Oltenia, viticultorii țin o tradiție foarte importantă de Sfântul Trifon: țineau post și chemau preotul să le sfințească viile.
Tăierea cordelor la vița de vie era un eveniment care necesita mult fast: bărbații aprindeau mici focuri la capătul rândurilor și afumau via cu o cârpă în flăcări ca să scape de duhurile rele. După ritual, bărbații mergeau acasă, purtând cunune din coardele de vie tăiate. Femeile pregăteau o masă bogată, iar Sfântului i se oferea ofrandă o cană cu vin.
