Lucrările de îngrijire sunt extrem de importante pentru o producție optimă de viță de vie. Printre acestea, legarea coardelor este esențială, alături de lucrările de tăiere, atât de importante pentru a asigura întreruperea extinderii viței.
Atunci când vița de vie se extinde mult prea mult, greutatea acesteia, în special atunci când apar strugurii, nu este susținută de țesuturi. Legarea se efectuează în scopul dirijării viței de vie către anumite zone unde planta se poate dezvolta mai bine.
Când se leagă via
Lucrările de legare a viței de vie se efectuează primăvara devreme, începând cu primul an după ce vița a intrat pe rod, de obicei în cel de-al patrulea an de la plantare.
Legarea se efectuează atunci când coardele sunt elastice, înainte de apariția vizibilă a mugurilor, pentru a evita scuturarea acestora. În situația în care coardele nu au fost legate la timp, se recomandă amânarea lucrării până în momentul în care lăstarii au deja 3-5 cm și sunt deja mult mai rezistenți.
Legarea viței de vie este importantă pentru dirijarea coardelor. Astfel, lăstarii trebuie să pornească și să crească pe toată lungimea coardelor sau pe anumite porțiuni. În acest fel, lăstarii vor primi atât cantitatea de lumină necesară, cât și un grad optim de aerisire.
În plus, după lucrările de legare și tăierea, tratamentele necesare pot fi aplicate mult mai ușor.
Legarea corectă a viței de vie
Orientarea coardelor de rod se face pe direcția rândului viței de vie. Înălțimea acestora diferă, în funcție de forma dirijată. Înălțimea poate fi joasă, de 60 cm, medie, de 70-80 cm sau înaltă, de 100-120 cm, sau chiar 200-220 cm pentru pergola rațională.
Care sunt cele mai întâlnite poziții în scopul dirijării corecte a coardelor:
Semicerc – această poziție este cea mai des întâlnită în viticultură, favorizând creșterea și dezvoltarea mai puternică a lăstarilor regăsiți pe porțiunea superioară a semicercului.
Cerc – o poziție des întâlnită în zonele viticole din Transilvania și Banat, fiind optimă pentru utilizarea eficientă a spațiului aerian și realizarea unui echilibru între creștere și rodire.
Oblic ascendent – în cazul acestei poziții, coarda se apropie mai mult de orizontală, iar polaritatea este redusă. Astfel, se va dezvolta un număr mai mare de lăstari. Acest mod de dirijare se efectuează atunci când vița de vie se taie după modelul de cordon Lenz-Moser și cordon Cazenave.
Oblic descendent – în cazul acestei dirijări, dezmuguritul, creșterea lăstarilor și maturarea lemnului se efectuează intensiv la baza coardelor anuale, în comparație cu vârful lor. Astfel, baza coardelor este situată la înălțime mai mare în plan vertical. Lăstarii viței de vie vor fi rezistenți spre bază, oferind avantajul de a reține la tăierile de rodire primele două coarde ce se află la baza coardei de doi ani.
Orizontal – în cazul acestei dirijări, toți mugurii de pe coarde primesc același nivel de aerisire, hrană și lumină. Strugurii viței de vie se vor coace uniform, iar butucul nu se va mai îndepărta de sol pentru că lemnul de rod va fi la baza coardelor.
