Răscoala de la 1907 este un eveniment care a avut loc în data de 8/21 februarie 1907. În comuna Flămânzi, din județul Botoşani, mai mulți țărani s-au unit și s-au răsculat împotriva arendașilor.
Cauza Răscoalei de la 1907
Totul a început cu o neînțelegere dintre țărani și administratorul unei moșii de 30.000 de pogoane, al cărei proprietar era un nepot al fostului domnitor Mihail Sturza, arendată trustului fraţilor Fischer.
Acest eveniment, terminat cu agresivitate din partea țăranilor și armatei, a avut un mare impact asupra tuturor celor nemulțumiți de situația actuală. Astfel, țăranii din localitățile vecine au depus plângeri și cereri autorităților, în speranța de a primi schimbarea de care aveau nevoie.
Totuși, cererile lor au fost respinse, iar țăranii au apelat la forța fizică. În județele Botoșani, Iași și Dorohoi s-au dat lupte între țărani și autorități.
Motivul revoltei era legat, în primul rând, de condițiile abuzive ale arendașilor, foarte greu de atins de către țărani. În acele vremuri, proprietarii erau cei care impuneau condițiile de arendă, iar țărănimea nu mai putea face față acestui nivel de muncă, prea puțin răsplătit.
Conform unei plângeri din 1902, obştea sătenilor din Întorsătura-Dolj susținea: „Sunt opt ani de zile trecuţi, de când suportăm cele mai mari chinuri din partea domnului Pantelimon Constantinescu, arendaşul acestei moşii”.
Țăranii strigau: „Vrem pământ!”
Discrepanța dintre stilul de viață extrem de modest al țăranilor și bogățiile arendașilor era enormă, în special datorită faptului că grânele românești se exportau în cantități foarte mari în acea perioadă.
Cea mai mare dorință a țăranilor era pământul. În timpul răscoalei, aceștia strigau „Vrem pământ!”, cuvinte care au rămas în istorie.
În doar 4 zile, răscoala a ajuns și în Muntenia și Oltenia, iar țăranii din aceste locuri au incendiat câmpurile și au atacat conacurile boierilor, împărțindu-și pământul din arendă. Nu doar fermierii au participat la revoltă, ci și soldații, preoții și profesorii.
Nici membri ai intelectualității nu au trecut cu vedere evenimentele din acel an, fiind simpatizanți ai țărănimii. Printre aceștia, s-au aflat Ion Luca Caragiale care a încurajat țăranii prin textul „1907 din toamnă până-n primăvară”, Alexandru Vlahuţă cu poezia „1907” și George Coşbuc cu textul „Noi vrem pământ !”.
Răscoala a fost înăbușită de armată
Răsculații au atacat orașe precum Bacău, Craiova, Giurgiu, Buzău sau Piteşti, însă Armata a nimicit un număr mare de țărani. Răscoala a fost înăbușită de armată, iar reprezentanții boierimii au ieșit învingători.
„Revolta din oraş a fost mare. Un număr de vreo câteva mii de locuitori din satele vecine, conduşi de mahalagiii din oraş şi mai ales de lipoveni, au năvălit în oraş pe toate barierele. Forţele de care se dispunea, 350 de oameni, au fost impotente de a împiedica devastările. Armata fiind înconjurată din toate părţile, a fost obligată a se retrage cu încetul spre centrul oraşului. Pe la 11 ore, înarmaţi cu revolvere si bâte, au năvălit asupra unei companii de soldaţi conduşi de domnul maior Boureanu. Domnul maior Boureanu a fost strivit de loviturile primite, mai mulţi soldaţi au fost răniţi“, se arată într-un raport din 5 martie către primul- ministru.
Cu toate astea, Guvernul a luat măsuri imediate pentru a le oferi răsculaților condiții de lucru mai bune. Aceste schimbări au stat la baza întocmirii „Manifestului către ţărani”, o promisiune către schimbarea legilor agrare.
