Trifănitul Viilor, sărbătoarea cu dată fixă care încă se mai păstrează, de 1 februarie, în Oltenia, îşi are originile înainte de creştinism, în timp Sfântul Mucenic Trifon luând locul lui Trif Nebunul şi apărând viile şi livezile de cele rele de peste an.
A fost mai întâi Trif Nebunul, stăpânul lupilor, omizilor, lăcustelor, viermilor şi gândacilor, cel care la rugăminţile oamenilor îşi ţinea în frâu supuşii, oamenii satelor crezând şi astăzi în el.
Sfântul Trifon (1 februarie) (Trif Nebunul): sfânt care apără viile si livezile de omizi, lăcuste, viermi, gândaci. Pentru a proteja holdele de insecte, era sărbătorit prin diferite interdicții la muncă. Oamenii se duceau dimineața la biserică ca să ia aghiazmă făcută anume, cu care stropeau viile, livezile, grădinile.
Numele de Trif Nebunul, după istorisirile populare, i se trage din faptul că a speriat-o pe Maica Domnului atunci când aceasta se ducea la biserică după 40 de zile de la Nașterea lui Iisus Hristos.
„Zeii panteonului românesc au zile de celebrare în calendarul popular, sunt respectaţi şi, uneori, mai temuţi ca sfinţii creştini. Sunt invocaţi pentru alungarea secetei, pentru aflarea ursitei, pentru căsătoria fetelor şi rezolvarea altor probleme presante. Trif, patronul lupilor, omizilor, lăcustelor, viermilor şi gândacilor a preluat numele şi data de celebrare ale Sfântului Mucenic Trifon (1 februarie, în ajunul Întâmpinării Domnului) şi indică în calendarul popular perioada fătatului urşilor (Martinii de Iarnă, Ziua Urşilor) şi punerea în mişcare a sevei în butucii viţei de vie şi în tulpinile pomilor fructiferi“, ne spune etnograful Muzeului Judeţean Olt, Claudia Balaş.
La sat circulă şi astăzi legende fel de fel, de la Trif – stăpânul lupilor, până la Trif Nebunul, membru în ceata de jidovi care a încercat să -L fure Maicii Domnului pe pruncul Iisus în timp ce mergea cu el la biserică, însă Îngerul Domnului i-a rătăcit minţile lui Trif, înnebunindu-l şi îndepărtându-l. În legende ceva mai „blânde“ , Trif este un creştin întemniţat de păgâni, care s-a prefăcut nebun spre a scăpa de temniţă. Lui Dumnezeu i s-a făcut milă de el şi i-a deschis uşa temniţei, eliberându-l.
Sărbătoarea, cunoscută drept „Trifănitul viilor“ sau „Trifonul“, a renăscut în judeţul Olt după 1989 – când după destrămarea CAP-urilor viile au revenit proprietarilor de drept – practicându-se în special în localităţile cu vii întinse, din nordul dar şi din sudul judeţului. La Vitomireşti se organiza, deloc întâmplător în februarie, sărbătoarea viei şi vinului „Vinul de viaţă lungă“, cu standuri de prezentare a vinului, tehnologii viticole şi de vinificaţie, dar şi expoziţii de artă populară. La Câmpu Mare, în Dobroteasa, de trei ani a renăscut de asemenea sărbătoarea, la Cârlogani, o recunoscută podgorie, gospodarii au revenit la botezul viilor, la Drăgăneşti s-a revigorat tradiţia, dar şi în sud, la Ianca. Reprezentanţii Centrului Judeţean pentru Promovarea şi Conservarea Culturii Tradiţionale şi Patrimoniului Cultural Naţional merg an de an în aceste localităţi şi aşteaptă semnale şi din altele pentru a consemna şi a promova întoarcerea la tradiţii.
Roagă-te Sfântului pomenit astăzi ca să ai parte de sănătate și să fii ferit de toate relele! Cine nu ține sărbătoarea asta cum se cuvine riscă să-și piardă mințile!
Sfântul Trifon este sărbătorit pe 1 februarie. De ziua Sfântului Trifon, viticultorii, pomicultorii și grădinarii evlavioși țin post și cheamă preotul pentru a le stropi viile, livezile și grădinile. Tot în această zi, unii oameni gospodari aduc la biserică semințe de cereale și legume, spre a fi binecuvântate de preot, pentru semănat.
Sfântul Mucenic Trifon este cinstit ca protector al grădinilor și al livezilor împotriva insectelor dăunătoare și a altor calamități naturale. În vechime, dar pe alocuri și în prezent, exista obiceiul de a sfinți apa în prima zi a fiecărei luni. Astfel, aghiasma din ziua de 1 februarie este numită „aghiasma Sfântului Trifon”. În Molitfelnic, la rânduiala care se citește atunci când ogoarele, podgoriile sau grădinile sunt afectate de anumite calamități precum seceta, grindina, lăcustele sau alte insecte dăunatoare, se găsește și „Rugăciunea de exorcizare a Sfântului Mucenic Trifon, care se citește la grădini, vii și țarine”.
Sfântul Mucenic Trifon deschide evantaiul datinilor strămoșești din luna lui Făurar. În popor, 1 februarie e ziua lui Trif Nebunul. Această zi trebuie respectată spre binele pomilor roditori și al podgoriilor, dar și spre sănătatea noastră.
Sfântul Trifon e făcător de minuni
Sfântul Trifon este protectorul viilor și livezilor, alungând omizile, lăcustele, viermii, gândacii și alte dăunătoare. Prin urmare, pentru a-și proteja recoltele, oamenii țin sărbătoarea cu strictețe. Nu muncesc pe 1 februarie, merg la biserică de dimineață, iau aghiazmă și stropesc apoi viile, pomii și grădinile.În unele regiuni, preotul merge și binecuvântează viile și pomii fructiferi, rostind rugăciunea numită „Moliftele Sfântului Trifon”. Dar Sfântul Mucenic Trifon este știut drept mare făcător de minuni și vindecător, încă din timpul vieții sale. Dumnezeu i-a dat harul de a izgoni demonii și de a tămădui boli. Se spune că reușea chiar, cu puterea rugăciunii, să oprească invazia lăcustelor care devorau lanurile. În Rusia, Sfântul Trifon este protectorul păsărilor, patronul spiritual al Moscovei.
Pe de altă parte, pe 1 februarie, este respectat Trif Nebunul. Cel despre care se spune că ar fi speriat-o pe Maica Domnului, în timp ce se îndrepta spre biserică, la 40 de zile după nașterea lui Iisus. Se face astfel referire la sărbătoarea religioasă a Întâmpinării Domnului. Cine nu ține sărbătoarea cum se cuvine riscă să-și piardă mințile. Oamenii nu muncesc și se ocupă de toate cele cuvenite pentru binele casei și al familiei. Merg la biserică, fac pomeni și stropesc cu agheazmă pomii, grădinile și casa. În unele regiuni de pe la noi, dar și la vecinii bulgari, încă se mai păstrează obiceiul ca bărbații să poarte pe cap cununi din ramuri de pomi sau din viță de vie, ca să fie feriți de dureri de cap și ca să rămână cu mintea limpede.
Rugăciune către Sfântul Trifon
O, întrutotlăudate, Sfinte Mucenice Trifon, primeşte de la noi aceste cântări pe care cu umilinţă le aducem înaintea ta şi ne izbăveşte din toate nevoile şi scârbele ca un bun şi iubitor de oameni şi neînfruntat ocrotitor al creştinilor. Căci deşi suntem nevrednici a ne face părtaşi milostivirii tale, pentru păcatele noastre cele multe şi grele, săvârşite în viaţa noastră şi în tot ceasul, însă cunoscând marea bunătate pe care ai arătat-o asupra celor ce te cinstesc pe tine şi se pocăiesc cu credinţă întru numele Domnului, năzuim cu lacrimi de umilinţă şi preaplecată mărturisire a păcatelor la mijlocirile tale înaintea Sfintei Treimi. Fii dar nouă, pururi rugător la Preaputernicul Dumnezeu, pentru iertarea păcatelor noastre, pentru mântuirea noastră de toate bolile şi primejdiile, de cutremurul pământului şi moarte năpraznică, pentru întărirea noastră în credinţa cea adevărată, apărându-ne de toate răutăţile după făgăduinţa ta, căci toţi te cinstim şi prăznuim numele tău, acum şi pururea şi în veci. Amin.
În calendarul ortodox, la 1 februarie găsim pomenirea Sfântului Mucenic Trifon
Născut în Frigia, unul din districtele Asiei Mici. Pe sfânt Dumnezeu l-a învrednicit cu puterea izgonirii demonilor şi a vindecării diferitelor boli. Se spune că, odată, mucenicul a salvat o întreagă comunitate de la înfometare, oprind cu puterea rugăciunii invazia lăcustelor care devorau culturile oamenilor. Tot Sf. Trifon a izgonit demonii din fiica împăratului roman Gordian (238-244), iar creştinilor pe care îi ajuta nu le cerea decât credinţă în Iisus Hristos. Cu toate faptele bune, împotriva sa începe prigoana în timpul împăratului Decius, care prin poruncă dată soldaţilor îl supune la chinuri îngrozitoare.
„A fost lovit cu bâtele, trupul i-a fost scrijelit cu gheare de fier, a fost ars, i s-au bătut cuie în tălpi şi dus prin oraş pe jos. Toate acestea sfântul le-a îndurat cu răbdare. În cele din urmă a fost condamnat la tăierea capului cu sabia. Sfântul mucenic s-a rugat înainte de execuţie, mulţumind lui Dumnezeu pentru că l-a întărit în încercările sale. El s-a mai rugat Domnului să miluiască pe cei care-l vor chema în ajutor. Când soldaţii au ridicat sabia să-i taie capul, sfântul şi-a şi dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu, acestea petrecându-se în Niceea, în anul 250. Creştinii au înfăşurat trupul sfântului într-un giulgiu curat, cu intenţia de a-l îngropa în Niceea, acolo unde a suferit, dar sfântul li s-a arătat şi le-a cerut să-i ducă trupul în satul natal, Lampsacus. Mai târziu, moaştele Sfântului Trifon au fost mutate la Constantinopol şi apoi la Roma.“, se menţionează în sinaxar.
Sfântul Trifon este mult mai cunoscut în Rusia, unde este considerat patronul păsărilor, în multe icoane ruseşti sfântul fiind înfăţişat cu un şoim pe braţ. În Rusia circulă legenda conform căreia îngrijitorul şoimului ţarului Ivan cel Groaznic a rătăcit pasărea, iar Sfântul Trifon, spre a-l scăpa de pedeapsa decapitării, i s-a arătat în vis pe un cal alb, ţinând pe braţ şoimul. La trezire şoimul stătea pe un brad din apropiere. Drept mulţumire, îngrijitorul şoimului, pe numele lui Trifon Patrikeiev, a construit o capelă în locul unde i-a apărut Sf. Trifon în vis, iar mai târziu chiar o biserică în Moscova, având hramul Sf. Mucenic Trifon.
La 40 zile după Crăciun, la 2 februarie, când biserica ortodoxă sărbătorește Întâmpinarea Domnului, spiritualitatea populară păstrează sărbătoarea numită Stretenie sau Ziua Ursului. Se consideră că în această zi anotimpul rece se confruntă cu cel cald, sărbătoarea fiind un reper pentru prevederea timpului calendaristic.Oamenii puneau schimbarea vremii pe seama comportamentului paradoxal al ursului, numit Ăl Mare sau Martin. Pentru a câștiga bunăvoința animalului sălbatic, ei așezau pe potecile pe unde obișnuia să treacă acesta, bucăți de carne sau vase cu miere de albine.Se consideră că puterea acestui animal era transferată asupra oamenilor, în special asupra copiilor, dacă aceștia se ungeau, în ziua de 2 februarie, cu grăsime de urs.
