Lunea Mare este prima zi din Săptămâna Mare, perioada de dinaintea Învierii. În această săptămână, credincioșii țin, în continuare, post, se roagă și merg în fiecare seară la biserică, la slujbele speciale denumite denii.
În Săptămâna Patimilor lui Hristos, creștinii își purifică sufletulprin spovedanie, post și rugăciune. În prima zi, oamenii își îndreaptă atenția și către curățenia trupească și a casei.
Ce trebuie să faci în Lunea Mare
Una dintre cele mai importante tradiții din această zi este curățania casei și a curții. Gospodinele trebuie să înceapă astăzi curățenia de Paște, o curățenie generală a casei unde se spală foarte bine fiecare colțișor al casei. Astăzi se văruiesc pomii, se curăță șanțurile, se spală și se calcă hainele. De asemenea, lucrurile stricate trebuie reparate astăzi.
Tradițiile străvechi ne învață că este foarte important să „nu te prindă Paştele în necurăţenie, că te blesteamă casa!”. Tocmai de aceea, astăzi se spală bine toate hainele, geamurile, se mătură curtea și se curăță grădina.
Legenda lui Iosif
Conform Bibliei, Iosif, fiul patriarhului Iacob, a fost trădat și aruncat de frații săi într-o fântână fără apă, fiind simbolul punerii lui Iisus în mormânt. Numele de Iosif înseamnă „El (Domnul) adaugă”. Acesta a fost cel de-al unsprezecelea fiu al lui Iacob și primul al Rahilei.
Fântâna goală, asemenea mormântului lui Iisus care, după Învierea Lui a rămas gol, reprezintă un semn al faptului că mormintele noastre vor rămâne goale, așa cum spune și Apostolul Pavel: „Se seamănă trupul intru necinste, înviază intru slava; se seamănă intru slăbiciune, înviază intru putere; se seamana trup firesc, înviază trup duhovnicesc” (I Cor. 15, 42-44).
Iosif, asemenea Mântuitorului, a fost vândut pentru suma de 30 de arginți, după ce acesta i-a primit și i-a omenit pe frații săi, veniți din Egipt unde era foamete. Frații săi erau invidioși din cauza unor vise pe care le avusese Iosif: „Eram la câmp cu toții și legăm snopi. Snopii mei stăteau drept, iar ai voștri se plecau spre ai mei”, „se părea că soarele, luna și unsprezece stele se aplecau și se închinau în față mea”.
Frații lui s-au hotărât să-l omoare, spunând: „Iată visătorul! Haidem să-l omorâm și să-l aruncăm într-un puț și să zicem că l-a mâncat o fiară sălbatică și vom vedea ce se va alege de visurile lui”. Însă Ruben, unul dintre frații săi, le-a zis: „Nu, să nu vărsați sânge! Aruncați-l mai bine în puțul acela din pustiu, dar mâinile să nu vi le puneți pe el”. După ce l-au aruncat în fântână, l-au scos pentru a-l vinde unor negustori pentru 30 de arginți.
