În peisajul bogat al tradițiilor românești, murăturile de Sfântul Dumitru ocupă un loc special, încărcat de semnificații culturale și istorice. Dacă privim dincolo de gustul inconfundabil al legumelor murate, descoperim o practică veche, care își găsește rădăcinile într-o varietate de motive și credințe populare. Sfântul Dumitru, considerat unul dintre cei mai venerați sfinți ai tradiției ortodoxe, își pune amprenta și asupra tradiției gastronomice, demonstrând cât de adânci sunt rădăcinile spiritualității în viața de zi cu zi a comunităților românești. Să explorăm împreună această tradiție într-o călătorie plină de savoare și înțelegere culturală.
Obiceiul de a pune murături de Sfântul Dumitru se întinde pe o durată considerabilă de timp, avându-și rădăcinile într-o combinație subtilă de credințe precreștine și tradiții creștine. Cultura populară românească este întrepătrunsă de elemente precreștine legate de sărbătorirea recoltei și pregătirea pentru sezonul rece. Astfel, conservarea legumelor și fructelor prin murare reprezenta o metodă esențială de a asigura rezervele alimentare pe timp de iarnă, menținând astfel legătura cu ciclurile naturii și nevoile practice ale comunității.
Potrivit gospodinelor, legumele trebuie să se mureze până se intră în Postul Craciunului, iar ziua sărbătorii Sfântului Dumitru este cea mai potrivită. De asemenea, murăturile puse de Sf. De Sfântul Dumitru, Dumitru, nu se înmoaie.
Gospodinele din România păstrează cea mai veche tradiție: aceea de a pune varză la murat, în butoi, pentru iarnă.
Pe lângă dimensiunea pragmatică, murăturile de Sfântul Dumitru dobândesc o semnificație spirituală puternică. Sfântul Dumitru, venerat în tradiția creștină ortodoxă drept apărător al credinței și al tradițiilor populare, aduce o componentă sacrală în practica pregătirii murăturilor. Se spune că în ziua de Sfântul Dumitru, puterea de conservare a legumelor prin murare atinge punctul maxim, astfel încât murăturile pregătite în această zi sunt binecuvântate și se mențin proaspete și gustoase pe tot parcursul sezonului rece. Această convingere a căpătat treptat o valoare simbolică puternică, murăturile devenind nu doar o conservă delicioasă, ci și o manifestare a spiritualității și a legăturii strânse cu tradițiile și valorile comunității.
Deși contextul social și tehnic s-a schimbat semnificativ de-a lungul secolelor, tradiția pregătirii murăturilor de Sfântul Dumitru rămâne vie și iubită în comunitățile rurale și urbane din România. Acest obicei este adesea transmis din generație în generație, aducând o notă de continuitate culturală într-o lume în continuă schimbare. Chiar și în era tehnologiei moderne și a produselor alimentare disponibile pe tot parcursul anului, mulți români aleg să păstreze tradiția murăturilor de Sfântul Dumitru ca o modalitate de a-și onora rădăcinile și de a menține legătura cu spiritualitatea și valorile înrădăcinate în istoria lor culturală.
Astfel, murăturile de Sfântul Dumitru nu sunt doar o conservă gustată cu plăcere în timpul sezonului rece, ci și o amintire vie a conexiunii profunde dintre tradiție, spiritualitate și cultura românească. Această tradiție aduce în prim-plan importanța păstrării și respectării moștenirii culturale, subliniind faptul că obiceiurile și valorile strămoșești rămân ancorate în inimile și în stilul de viață al comunităților, transmițându-se cu mândrie și dragoste de la o generație la alta. Prin urmare, murăturile de Sfântul Dumitru reprezintă nu doar un deliciu culinar, ci și un simbol puternic al identității culturale românești.
Sărbătoarea de Sf. Dumitru are conotaţii importante pentru păstori. Ciobanii puteau să afle mersul vremii. Ei îşi aşează dulama în mijlocul oilor şi se uită ce oaie se aşează pe ea. Dacă se va aşeza o oaie neagră, e semn că iarna va fi bună, iar dacă se aşează o oaie albă, iarna va fi aspră.
Sfântul Dumitru este considerat tutelarul iernii, existând credinţa că în această zi, căldura „intră în pământ” şi gerul începe să-şi facă simţită prezenţa.
În credinţa populară mai există şi ideea că Sfântul Dumitru ar fi cel care a dat oamenilor vinul folosit la Sfânta Împărtăşanie.
