Cătina poartă denumirea oficială de Hippophae rhamnoides și este un arbust fructifer care crește sălbatic, sub formă de tufă, în zonele deluroase și muntoase din România. Cătina are o mare rezistență la ger și se dezvoltă cel mai bine pe terenurile saraturate, acide sau nisipoase.
Fructele acesteia sunt cunoscute pentru beneficiile sale, conținând nutrienți importanți pentru organismul uman, cum ar fi vitaminele C, A, B, K, și mineralele fier, calciu, sodiu, magneziu.
Cele mai cunoscute soiuri de cătină sunt: Clara, Mara, Dora, Cora, Andros, Mărăcineni 1, Delta 1, Delta 3, Serpeni 11, Victoria, Auras, Ovidiu, Tiberiu, Pitesti 1, Pitesti 2.
Plantare cătină
Deși condițiile față de temperatură sau tipul de sol nu sunt pretențioase, cătina are nevoie de lumină. Arbustul rezistă bine la temperaturi cuprinse între -45 și 45 de grade Celsius și nu reacționează bine la foartă multă umiditate.
În cazul unei culturi controlate, cătina are nevoie de soluri plane, foarte permeabile și fertile, cu un pH mai mare de 5,5. Culturile premergătoare recomandate sunt cerealele păioase. După ce s-au recoltat și se curăță terenul de resturile vegetale, se efectuează o arătură de 25-35 cm adâncime, urmând să se mărunțească pământul.
Cătina se plantează toamna, în luna octombrie. Distanța dintre rânduri este foarte importantă în funcție de soiul cătinei, după cum urmează:
- 3 m x 2 m – în cazul coroanei aplatizate
- 4 m x 2,5 m în cazul coroanei globuloase
- 4 m x 1,5 m pentru plantațiile superintensive
Un pas foarte important pentru o cultură productivă este pichetarea terenului, în special pentru că raportul dintre plantele mascule și cele femele trebuie să fie de 1:8, deoarece polenizarea se realizează cu ajutorul vântului.
Pentru a planta cătina, se realizează gropi cu adâncimea de 40x40x40 cm, urmând să se pună în fiecare groapă 8-10 kg de gunoi de grajd bine descompus și 40-50g îngrășământ complex de tip NPK. Materialul săditor trebuie fasonat, iar rădăcinile puternice trebuie scurtate 20-22 cm și mocirlite.
Rădăcinile se așează în groapă răsfirat, pe verticală, urmând să fie udate imediat după plantare.
Lucrările de întreținere și recoltarea
Una dintre cele mai importante lucrări realizate în primii doi ani de viață a plantației este curățarea solului de buruieni. Cătina este sensibilă atunci când alte plante îi consumă nutrienții, așa că prașilele sunt obligatorii, la adâncimea de 8-10 cm pentru a nu distruge rădăcinile arbuștilor.
În această perioadă nu este recomandată erbicidarea, deoarece cătina este sensibilă la aceste substanțe. De asemenea, se acordă o atenție deosebită la apariția rozătoarelor. În acest caz, tulpina se va proteja cu benzi de hârtie, plase etc.
Un alt factor important este irigarea, cătina având nevoie de un sistem de irigații prin aspersiune sau prin picurare pentru a se forma coroana. Tot pentru formarea coroanei sunt necesare și tăierile, cele mai întâlnite forme fiind coroana globuloasă și coroana aplatizată. În acest fel, se valorifică și fructificarea. Tăierile se efectuează la momentul recoltării fructelor.
Se pot face fertilizări începând cu anul al treilea al culturii de cătină, cu îngrășăminte cu macro și microelemente, în cantitățile necesare. Cel mai indicat este să se folosească 20-30 t/ha gunoi de grajd, o dată la 3-4 ani.
Recoltarea se poate face de la începutul verii până spre sfârșitul toamnei, fie manual, mecanizat sau prin tăierea ramurilor, fiind un proces complicat din cauza dispunerii fructelor în apropierea ramurilor. Recoltarea manuală este anevoioasă, cea manuală fiind cea mai eficientă.
