Acest principiu se numește „asocierea plantelor” sau „compania plantelor” și este o practică veche folosită în agricultură și grădinărit pentru a obține beneficii multiple. Plantele pot interacționa între ele în moduri care să îmbunătățească creșterea și sănătatea lor, reducând, în același timp, riscul apariției bolilor și a dăunătorilor.
Iată câteva exemple de asociații benefice:
Mărarul și morcovul: Mărarul este cunoscut pentru că îmbunătățește aroma și creșterea morcovilor, iar morcovii oferă mărarului un suport în creștere.
Mărarul și varza: Mărarul poate ajuta la protejarea verzei împotriva insectelor dăunătoare și poate îmbunătăți gustul și creșterea verzei.
Usturoiul și căpșunile: Usturoiul ajută la respingerea dăunătorilor care afectează căpșunile și poate îmbunătăți calitatea solului.
Ceapa și cartofii: Plantarea cepei lângă cartofi poate ajuta la prevenirea atacului de gândaci de cartofi.
Sparanghel și roșii: Sparanghelul poate îmbunătăți sănătatea plantelor de roșii.
Fasolea și porumbul: Fasolea poate fixa azotul în sol, beneficiind astfel creșterea porumbului.
Acestea sunt doar câteva exemple, iar asocierea corectă a plantelor poate varia în funcție de climat, tipul de sol și alte condiții specifice fiecărei grădini. De asemenea, există și combinații de plante care nu se înțeleg bine și pot afecta negativ creșterea reciprocă. Prin urmare, este întotdeauna util să cercetezi sau să consulți cărți de grădinărit pentru a identifica cele mai bune asocieri pentru grădina ta.
