Suprafața cultivată cu viță-de-vie în România este de aproximativ 180.000 de hectare. Astfel, ocupăm locul 5 în topul suprafețelor viticole din UE și locul 6 la producția de struguri și vin.
Vinurile românești sunt apreciate la nivel internațional, câștigând mereu premii la concursurile de specialitate. Totuși, acest lucru nu este neapărat surprinzător, ținând cont de lunga istorie a viței-de-vie în România.
Istoria viței-de-vie în România
Vitis vinifera silvestris a fost soiul de viță-de-vie care a apărut în spațiul carpato-danubiano-pontic, în jurul anului 7000 î.Hr. Vitis vinifera silvestris este soiul strămoș al mai multor struguri din prezent, inclusiv al celebrului soi Fetească Neagră.
Geto-dacii și pasiunea acestora pentru vin au avut o mare importanță în cultivarea viței-de-vie în spațiul nostru strămoșesc. Astfel, aceștia au dezvoltat procese mai complexe pentru cultivarea viței-de-vie și pentru crearea vinului.
Geto-dacii foloseau coarne de bou și vase pentru a face vin, în ciuda deciziei regelui Burebista (82 i.Hr. – 44 i.Hr.) de a dezrădăcinarea vița-de-vie. Pasiunea oamenilor pentru vin era atât de mare încât suprafețe foarte mari au fost cultivate în continuare.
Vinul strămoșilor noștri nu a fost trecut cu vederea nici în literatură, poetul Ovidiu fiind cel care, exilat în cetatea Tomis, scrie despre prețuirea viei-de-vie în locația respectivă.
Cucerirea Daciei de către împăratul Traian a venit cu vești bune pentru domeniul viticol, romanii aducând multe soiuri noi de struguri. În plus, aceștia au introdus tehnici noi și moderne de cultivare și mentenanță.
Culturile de viță-de-vie au continuat să fie extinse, atingând punctul maxim din perioada interbelică până la apariția comunismului. În anul 1972, erau 300.000 de hectare de viță-de-vie în România.
Începutul secolului XX a adus multă influență din partea francezilor, în ceea ce privește soiurile de vin. Atunci, au fost introduse soiuri precum Merlot, Chardonnay, Pinot Noir, Cabernet Sauvignon sau Sauvignon Blanc.
Totuși, România are soiuri vechi cu care se mândrește chiar și în ziua de azi. Iată care sunt câteva dintre vinurile românești:
Soiuri românești pentru vinuri albe
Feteasca Albă este soiul cu cea mai mare răsândire în România. Acest tip de struguri care se cultivă atât în Moldova, Muntenia, cât și în Dobrogea, are o rezistență mare la condiții meteo capricioase.
Din acești struguri se pot crea vinuri albe seci și demiseci de calitate superioară, fiind apreciați atât pe plan local, cât și mondial.
Feteasca Regală poate fi considerat unul dintre cele mai importante soiuri românești, provenit, inițial, din județul Mureș. Feteasca Regală se regăsește în majoritatea podgoriilor din țară, predominant în Transilvania, Moldova, Crișana și Maramureș.
Galbenă de Odobești este soiul care și în prezent se cultivă în Moldova, pe suprafețe limitate. Legenda spune că, în Evul Mediu, numele vinului era Galbenă de Căpătanu, sugerând originea podgoriilor ca fiind din comuna Căpătanu, din apropiere de Odobești.
Tămâioasa Românească a fost un soi cultivat, inițial, în Grecia Antică, dar preluat și cultivat și în România. Din Tămâioasă se produc vinuri dulci și demidulci, cu o aromă florală, cultivându-se în podgoriile Cotnari, Dealu Mare, Ștefănești Argeș, Dealurile Craiovei, Drăgășani și Pietroasa.
Grasa de Cotnari este un vin cu o istorie bogată, de acum 700 de ani. Se presupune că persoana care a numit vinul a fost chiar Ștefan cel Mare, aducând soiul și în Moldova și Transilvania.
Șarba este unul dintre soiurile mai tinere ale țării, rezultând un vin de o calitate excepțională, cu o mireasmă trandafirie. Această specie se regăsește, în special, în Vrancea și Galați.
Vinul Șarba a fost obținut prin fecundarea liberă a Tămâioasei Românești, în anul 1972, la Stațiunea de Cercetare de la Odobești.
Ca mențiuni onorabile, putem adăuga și soiuri mai puțin cunoscute, precum Frâncușa, Zghihara de Huși și Mustoasa.
Soiuri românești pentru vinurile roșii
Feteasca Neagră este soiul care provine din vița-de-vie sălbatică, folosit încă de pe vremea dacilor. Feteasca Neagră și-a păstrat, chiar și în prezent, o calitate de excepție.
Soiul se poate regăsi în Moldova, Dealu Mare sau Ștefănești și rezultă într-un vin demidulce, sec sau demisec, cu o aromă de fructe de pădure.
Negru de Drăgășani este un soi proaspăt, cu un gust tare și taninos. Acest tip de struguri este urmașul soiului Negru Vârtos și dacă este depozitat în butoaie de stejar, poate fi învechit foarte rapid.
Negru Vârtos este un alt soi de viță-de-vie care s-a cultivat încă din perioada dacilor, fiind foarte prețuit și în prezent.
Băbeasca Neagră este un soi cu o lungă istorie, fiind menționat în scrierile cronicarilor încă din secolul XIV. Culturi de Băbeasca Neagră se regăsesc astăzi în în Nicorești, Odobești, Cotești și Panciu.
Soiuri românești pentru vinurile roze
Busuioaca de Bohotin este cel mai cunoscut soi roze din România. Cele mai multe culturi se regăsesc, în prezent, în podgoriile Huși și Dealu Mare. Originar din Bohotin, Moldova, gustul vinului este complex și rafinat.
