Practicele băbești încep să fie uitate în țara noastră, însă, în perioada când nu exista medicina occidentală, erau des întâlnite, mai ales în mediul rural. Deși, de cele mai multe ori, aceste leacuri erau formate din plante medicinale, existau și alte variante folosite de vraci.
Plantele medicinale sunt folosite și în ziua de azi în multe situații, însă, pe vremuri, oamenii se foloseau de tot ce aveau la dispoziție pentru a obține un leac atât de necesar.
Așadar, păsările din gospodării erau cele mai potrivite pentru unele dintre condițiile precare de sănătate cu care se confruntau oamenii. În lipsa unei alternative, aceștiau acceptau și leacurile băbești.
Practici băbești cu găini și pui de găini
Găinile erau folosite des în Bucovina ca leac. Trebuia să se „întrebuințează găinile, sfârtecate de vii în două, la o mulțime de boale, mai ales la dureri în piept și contra boalei celei rele”.
Contra viemilor, babele foloseau o găină neagră, sfârtecată în două și pusă la rănile cu viermi, înainte de a i se răci carnea. Leacul avea scopul de a scoate viermii și de a vindeca rănile.
Conform Doctoului Leon, se putea folosi și remediu cu ajutorul unui „pui de găină neagră care se spintecă de viu și se înfășoară cu el sângerând umflătura de scrântitură”.
Și în Oltenia, puiul de găină, spintecat de viu, se aplica pe rănile sau bubele care nu se vindecau rapid. Și bubele negre se vindecau cu ajutorul pielii unui pui cu pene cu tot; pentru viermi se folosește tot piele, dar de la un pui de găină negru.
Leacuri cu porumbei și rațe
Atunci când cineva suferă de oftică sau din dragoste, pe vremuri, era lecuit cu sângele unui porumbel sfârtecat de viu. Sângele se bea, iar inima acestuia era consuată.
Ca remediu pentru tifos, în județul Iași, se foloseau porumbeii, spintecați de vii, puși pe fruntea bolnavului și lăsați acolo până putrezesc. În Neamț, sângele porumbeilor era folosit pentru a vindeca negii.
O metodă neconvențională pentru a scăpa de pistrui presupunea ca un porumbel, tăiat pe jumătate, să fie pus pe obraz atunci când ieșea popa cu Învierea.
Pentru a vindeca pecingina, se obținea o cremă cu ajutorul combinației dintre sângele de porumbel și untdelemn.
Sângele de rățoi era, de asemenea, folosit ca leac, în special împotriva gălbinării și a vărsăturilor de sânge. Oamenii care credeau că au fost otrăviți sau care doreau să oprească diareea consumau sângele de rățoi alături de lapte sau de vin.
