A doua zi de Paște poartă denumirea populară de Lunea Albă și este prima zi din Săptămâna Luminată. Încă din cele mai vechi timpuri, în această zi se păstrază multe tradiții și obiceiuri populare.
Obiceiuri populare în Lunea Albă
Una dintre cele mai cunoscute tradiții este ”umblare cu pasca”, însemnând vizita la rude și prieteni pentru a vesti Învierea Mântuitorului. Finii merg în vizită la nași cu pască, ouă roșii, cozonaci și vin, iar nașii îi cinstesc.
O tradiție importantă în a doua zi de Paște este stropirea cu apă. Aceasta provine de la o legendă conform căreia o tânără a leșinat atunci când a auzit vestea Învierii lui Iisus, iar oamenii au stropit-o cu apă pentru a-și reveni. În zona Transilvaniei, tinerii merg la fetele tinere și le stropesc cu parfum pentru a rămâne veșnic tinere și frumoase, iar acestea îi ospătează cu ouă roșii și vin.
În Săptămâna Luminată, Raiul se deschide tuturor sufletelor reţinute în prinsoarea iadului începând de la Adam şi până la venirea Mântuitorului şi rămâne deschis de la Înviere până la Duminica Tomei.
Tradiții în Săptămâna Luminată
În Lunea Albăm casa se stropește cu agheazmă. Una dintre cele mai importante tradiții este datul de băut la rude. În această zi nu se spală rufe, nu se muncește pământul și nu se face curat.
Marțea Albă, a treia zi de Paște, este, de asemenea, zi nelucrătoare. Gospodinele dau de pomană ouă și pască sărmanilor.
În ziua de miercuri, numită și Sfânta Mercurie, bărbații au voie să muncească, însă femeile nu pentru că nu se lucrează de „nunta şoarecilor” ca să nu aduci rozătoarele în casă.
În ziua de joi din Săptămâna Luminată, numită și Joia Verde, se cinstesc grânele, recolta și pământul. În această zi nu se muncește pentru a nu atrage ghinionul și seceta asupra casei.
Ziua de Vineri reprezintă Izvorul Tămăduirii, o zi în care se sfințesc fântânile, conform unei legende a Maicii Domnului care a construit o fântână în care se găsea apă sfântă doar în Vinerea Scumpă.
Rugăciune pentru a doua zi de Paște
„Şi acum Te rugăm, Stăpâne, pentru robii Tăi aceştia (N), care vin sub acoperământul casei Tale celei sfinţite, primeşte pocăinţa lor şi‑i iartă pe dânşii, pentru învierea Ta, de mulţimea păcatelor celor nenumărate, ştiute şi neştiute, de voie şi fără de voie; curăţeşte‑i ca pe desfrânata ce plângea, şi ca pe Petru care se lepădase şi plângând cu amar iarăşi l‑ai primit.
Primeşte smerenia şi mărturisirea robilor Tăi, precum ai primit pe vameşul care cu suspin se ruga. Pune frica Ta în inimile lor ca să se teamă de Tine şi să Te iubească din toată inima lor. Dă‑le lor să păzească toate poruncile Tale în toate zilele vieţii lor, umblând după voia Ta.
Amin.”
