Limbajul florilor, cunoscut sub termenul de floriografie, a fost folosit ca o formă de comunicare secretă prin alegerea unor anumite flori într-un buchet pe care persoana urma să-l ofere.
Mesajele secrete transmise cu ajutorul florilor sunt printre cele mai vechi forme de comunicare, folosite de mii de ani, în special în Asia, Europa și Orientul Mijlociu.
Floriografia a fost o zonă de interes în special în perioada Angliei Victoriene. În acea perioadă, eticheta era unul dintre cele mai importante scopuri ale oamenilor din clasele superioare, existând multe reguli și comportamente așteptate de la fiecare persoană în parte.
Conversațiile libere, flirturile și expunerile impertinente erau complet interzise. Deși utilizarea florilor ca mesaje subliminale era un obicei cunoscut și în Persia sau Orientul Mijlociu, tradiția a fost împrăștiată în Europa datorită apariției dicționarelor de flori din perioada Victoriană.
Ascensiunea dicționarelor de flori
Deși florile erau, cel mai des, folosite pentru a transmite mesaje pozitive, de dragoste și afecțiune, existau și variante prin care se comunicau gânduri mai puțin creștine.
De asemenea, modul în care florile erau aranjate în buchet, dar și modul în care erau livrate conta. În această perioadă, mesajele cu ajutorul florilor au fost folosite în special datorită așteptărilor sofisticate în comportament, ale manierelor și curtoaziei.
Conversațiile deschise erau, cu desăvârșire interzise, în special între femei și bărbați. Astfel, ajungând un obicei popular să folosești florile pentru a transmite mesaje, s-au publicat multe dicționare care explicau aceste simboluri.
Aceste dicționare ofereau informații explicite despre simbolul și mesajul fiecărei flori în parte.
Flirturile aveau loc în secret, fiind considerat total nepoliticos să deschizi un astfel de subiect în public, iar, în clasele superioare, aceste discuții erau și mai restrictive.
Bineînțeles, unele dintre aceste reguli sunt puse în aplicare și în ziua de azi, cum ar fi scoaterea pălăriei atunci când ne aflăm în interior, deschiderea ușilor pentru doamne și cadourile sub formă de buchete de flori la evenimentele speciale.
Unul dintre cele mai cunoscute dicționare de flori englezești se numea Flora Symbolic și era scris de John Ingram. Acestea conținea numeroase informații prețioase despre mesajele transmise cu ajutorul florilor.
Acest dicționar nu conținea doar descifrarea limbajului florilor, dar și modul corect de a fi oferite, tradiția, obiceiurile și miturile fiind factori importanți în acest proces.
Astfel, modul corect putea varia de la regiune la regiune. Totuși, unul dintre buchetele foarte populare ale perioadei purta numele de Tussie-Mussies, constând în mai multe ierburi aromate care aveau o singură floare în centru.
Limbajul florilor în Epoca Victoriană
Aceste buchete, Tussie-Mussies aveau o utilitate deosebită, find frumos mirositoare și de folos într-o perioadă în care igiena era adesea ignorată. De asemenea, buchetele erau importante pentru pretendenți.
Atunci când un bărbat oferea un astfel de buchet femeii de care era interesat, observa modul în care ține florile în mână. Dacă domnișoara le ținea la nivelul inimii, atunci era fericită și accepta cu bucurie și interes cadoul.
În schimb, dacă era ținut cu florile în jos, atunci nu era interesată de pretendentul respectiv. Desigur, și culoarea florilor era importantă, aspecte după care ne ghidăm chiar și în prezent.
Roșul reprezenta pasiunea, albul puritatea, iar florile roz reprezentau afecțiunea călduroasă. O viorea albă reprezenta inocența, însă o viorea clasică transmitea sentimente de dragoste.
Semnificația și mesajul florilor
În perioada Victoriană, bujorii însemnau decență, rozmarinul reprezenta amintirile, lalelele erau asemuite cu pasiunea. Pe de cealaltă parte, existau și mesaje negative.
Spre exemplu, bujorul de munte însemna pericol, aloe era sinonimă cu sentimentul de acreală, iar rodiile transmiteau vanitate.
Un pretendent putea oferi unei domnișoare trandafiri pentru a transmite devotament, sau o creangă de măr înflorit pentru a transmite interes, însă, dacă răspunsul era o garoafă de culoară galbenă, atunci se răspundea cu dispreț față de propunere.
Alte mesaje transmise de flori sunt mai puțin logice, însă nu mai puțin utilizate în acea perioadă. Spre exemplu, azelele însemnau „ai grijă de tine”, hortensiile erau oferite persoanelor lipsite de inimă, busuiocul transmirea sentimente de ură, mărarul transmitea sentimente de dorință interzisă.
Garoafele dungate reprezentau refuzul total, oleandrul transmitea o amenințare, lotusul transmitea nevoia de răzbunare.
