Menta este una dintre cele mai cunoscute plante aromato-picante și a fost folosită încă din cele mai vechi timpuri ca remediu natural. Numele oficial al mentei este Mentha Piperita L.Huds, iar, în România, mai poartă denumirea populară de izmă.
Fiind o plantă care a crescut sălbatic încă din cele mai vechi timpuri, genul Mint conține peste 40 de specii, toate foarte aromate. În prezent, menta este folosită în industria cosmetică și în industria culinară, având o aromă cu totul aparte care împrospătează.
Numele de mentă/mint este des asociat cu nimfa Minta care a fost transformată de geloasa Proserpina într-o plantă aromată și picantă, dedicată apoi Afroditei.
Cultivare mentă
Menta poate fi cultivată într-o zonă ușor umbroasă, fiind afectată de lumina directă a soarelui. Tocmai de aceea, grădina de legume este locul perfect pentru ea. Menta are nevoie de un sol nisipos, slab și umed, bogat în calciu, cu un pH de 6,0 – 7,5.
Unul dintre cele mai importante sfaturi ale specialiștilor este legat de faptul că mentei îi place să se extindă, așa că trebuie să oferiți o atenție deosebită spațiului în care o cultivați. Pentru a nu ocupa întreg spațiul, puteți planta menta într-un ghiveci special, sau puteți îngrădi locul cu un gard.
Plantarea mentei prin butași
Butașii de mentă se pot planta în timpul toamnei sau primăverii timpurii, la distanţe de 70 cm între rânduri, iar pe rând la 8-10 cm și la adâncimea de 8-10cm. După plantare, în timpul primăverii, cultura are nevoie de o prașilă și de combaterea buruienilor și a ruginii, inclusiv prin irigare.
Până la momentul înfloririi, menta are nevoie de umiditate. De asemenea, aceasta porneşte în vegetaţie la temperatura de 3-5 grade Celsius.
Plantarea mentei prin semințe
Seminșele se pot planta în ghivece, din luna martie până în luna mai, sau, direct în sol, în luna mai, având nevoie de o temperatură de 12-20 grade Celsius pentru a germina.
Beneficiile mentei
Frunzele de mentă sunt cunoscute pentru conținutul mare de uleiuri volatile, taninuri, flavonoizi și substanțe polifenolice, dar și pentru conținutul de luteolină, rutină, hesperidină, acidicloregenic, cafeic, rosmarinic, colină, beta carotene, alfa și beta tocoferol, limonen, cincol, cariofilen, aldehidă acetică.
Ceaiul de mentă este unul dintre cele mai cunoscute remedii naturale pentru digestie, având un efect relaxant, coleretic și coleretic. Cu ajutorul frunzelor de mentă se produc tincturi, iar planta este folosită pentru a produce uleiuri de mentă.
Datorită proprietăților sale astringente și expectorante, menta este un bun remediu natural pentru răceli, luptând contra durerilor de gât, tusei și a nasului înfundat. Vaporii produși de ceaiul de mentă luptă contra sinuzitei și congestiei nazale.
Uleiurile esențiale de mentă sunt des utilizate în aromaterapie pentru a îndepărta migrenele și pentru a ameliora stările de anxietate. Împotriva anxietății se poate consuma și ceaiul de frunze de mentă care eliberează 12 compuși chimici instabili volatili care inhibă centrii agresivității.
Menta este un compus esențial în industria cosmetică, datorită mirosului care oferă senzația de prospețime. Majoritatea pastelor de dinți conțin mentol, fiind de mare ajutor pentru îndepărtarea respirației urât mirositoare, în special datorită proprietăților antibacteriene.
