Unul dintre cele mai cunoscute ritualuri aducătoare de ploaie din România se numește Paparuda și era practicat pe timp de secetă. Paparuda a fost atestat în toate provinciile țării noastre, exceptând Bucovina și Maramureșul.
Ce este Paparuda. Ritual important descris de Dimitrie Cantemir
În plus, ritualul Paparuda a fost descris și de Dimitrie Cantemir, în Descriptio Moldaviae, în cea de-a doua jumătate a secolului XIX. Totuși, această incantație nu este regăsită doar în țara noastră, termenul apărând și în dialecte sârbo-croate, numindu-se Perperuna, Perepuna, Peperuna sau slavone, numindu-se Prporuse.
Dimitrie Cantemir susținea că, inițial, ritualul era practicat de copii, fiind foarte important ca, printre aceștia, să se regăsească și o fecioară, dar, în timp, au existat și alte forme ale descântecului, combinate cu alte practici populare.
„În vremea verii, când semănăturile sunt primejduite de secetă, oamenii de la ţară îmbracă o copilă mai mică de 10 ani cu o camaşă făcută din frunze de copaci şi buruieni. Toate celelalte copile o urmează şi se duc jucând şi cântând prin împrejurimi; iar oriunde sosesc, babele au obiceiul de le toarnă apa rece în cap. Cântecul pe care-l cântă este alcătuit cam aşa: Papalugo, suie-te la cer, deschide-i porţile, trimite de acolo ploaia aici, ca să crească bine secara, grâul, meiul şi altele”, scrie Dimitrie Cantemir în „Descriptio Moldaviae”.
Paparuda nu poate fi comparat cu alte superstiții de care se ținea cont pentru a alunga seceta. Printre acestea, regăsim dezlegarea ploii „cu trei lacăte pe care le încuie mereu și le descuie în apă” sau „cu toporul”, sau chiar „cu un băț de alun cu care s-a scos o broască din gura unui șarpe”.
Vezi și: Despăgubirile de secetă au fost aprobate de Comisia Europeană. Care sunt sumele pe hectar
Originea ceremoniei de Paparudă este străveche, conținând atât elemente mistice, cât și religioase. Ritualul se făcea la dată fixă, asemenea altor ritualuri populare, cum ar fi Drăgaica sau Caloianul.
Paparuda, un ritual diferit în funcție de zona țării
Chiar dacă data nu era specifică, ceremonia trebuia neapărat să aibă loc într-o zi de joi. Așa cum data era diferită de la o zonă la alta, chiar și ritualul în sine era variat. Incantația, în schimb, era aceeași:
„Paparudă-rudă, / vino de ne udă / cu galeata-leata / peste toata ceata; / cu ciubărul –bărul / peste tot poporul. / Dă-ne Doamne, cheile / să descuiem cerurile / să pornească ploile, / să curgă şiroaiele / să umple pâraiele. / Hai, ploiţă, hai! / udă pământurile / să crească grânele / mari cât porumbele. / Hai, ploiţă, hai!”.
Spre exemplu, în Oltenia, fruntașa se plimba prin sat stropind oamenii cu apă, în special femeile însărcinate. În Hunedoara, protagonista căra cu ea o cruce din cimitir, pe care o stropea, mai apoi, cu apă.
În Moldova, un grup de fete tinere se îmbrăcau cu fuste acoperite de frunze și inițiau un dans ritualic, numit Jocul Paparudelor, în timp ce femeile mai în vârstă le stropeau cu apă.
