Cu ochii plecati si mainile stranse pe o geanta veche din piele, o batranica statea in pragul unui magazin de rochii elegante.
Vanzatoarea s-a uitat atent la ea, studiind-o din cap pana-n picioare: pantofi vechi cu tocuri din metal, o mica gaura in dresul de culoarea piciorului, o geanta de piele in mana, o rochie sifonata de aproape 15 ani vechime si un par alb, ascuns sub un batic.
Nu era o clienta obisnuita a acestui magazin. Ea s-a apropiat de batranica si, cu un zambet fortat, a intrebat: „Pot sa va ajut cu ceva?”
Femeia in varsta a zambit si a soptit: „Da, am nevoie de o rochie.”
Cei de la securitate au zambit… apoi, din spate, a venit o alta tanara care, atunci cand a vazut batranica, si-a grabit pasii si a raspuns: „Asteptati aici. Imediat scoatem cateva tinute pentru dumneavoastra.”
S-a uitat catre colega ei si a dat din cap, apoi a continuat: „Cu ce va pot ajuta?”
„Singura mea nepoata se casatoreste. Am nevoie de un costum complet pentru nunta. Vreau ca ea sa fie mandra de mine. Spuneti-mi, va rog, ce ar trebui sa port si cat ma costa.”
„Vreti sa spuneti ca aveti nevoie de un consultant, nu?”
Batranica a dat din cap si a urmat femeia catre usa din spatele magazinului, unde a intrat intr-o camera incarcata de haine fancy.
„De ce ai adus-o aici?” – a intrebat tanara consultant fara ca batranica sa auda.
„Vrea sfatul tau.” – a zambit vanzatoarea. Apoi s-a intors si a plecat.
Consultantul a incercat sa isi pastreze calmul; a rugat batranica sa ia loc, apoi a scos o mica agenda si un pix.
„In primul rand, trebuie sa stiu cati bani aveti.”
Era nerabdatoare sa termine cu aceasta gluma si sa se ocupe de adevaratii clienti.
„Am economisit bani pentru acest costum inca de la logodna lor. Au spus ca se casatoresc inca din primavara anului trecut. Nepoata mea mi-a trimis si biletul de avion, asa ca acum pot cheltui banutii pe ceva frumos de purtat.”
Mana ei imbatranita a scos un plic mototolit.
„Cred ca am 70 de lei aici. Ii puteti numara daca vreti. Vreau sa ii cheltuiesc pe toti.”
Tanara consultant a numarat rapid banii, apoi a zis: „De fapt, sunt 72 de lei. Poate ca ar trebui sa vizitati magazinul nostru de la subsol. Acolo preturile sunt mai mici si puteti gasi o tinuta si cu 50 de lei.”
„Acolo am fost prima data. Insa colega dumneavoastra mi-a sugerat sa urc aici, la dumneavoastra. Mi-a spus ca veti fi bucuroasa sa ma ajutati.” – a raspuns batranica.
(Oh, colega mea draguta… stai sa vezi cand pun mana pe tine. Iti arde de glume?) – si-a spus tanara in gand.
Ochii batranicii s-au mutat imediat prin magazin; ea a observat imediat o rochie intr-o nuanta calda de albastru. S-a ridicat si a mers catre ea. Inainte ca tanara sa o opreasca, a luat rochia si a pus-o in fata ei in oglinda.
„Imi place mult rochita asta. Este minunata si foarte simpla, cum imi place mie.” – a spus batranica.
Era o rochie simpla, cu un sacou cu maneci lungi, foarte putina dantela.
„Ar trebui sa imi iau si pantofi care sa se potriveasca. Voi purta si perlele mele vechi. Apoi, voi da colierul cadou miresei. A fost al bunicii mele.”
Tanara nu mai stia cum sa reactioneze. Brusc simtea un amestec de frustare, simpatie si manie. Cum putea aceasta doamna dulce sa plateasca o rochie atat de scumpa? Pantofii erau si aia jumatate din pretul rochiei.
Uneori, viata nu este corecta.
O tanara viitoare mireasa, aflata in celalalt capat al incaperii, privea cu lacrimi in ochi. Ea doar ce primise voalul personalizat. Se pregatea pentru nunta ei, mai erau doar cateva saptamani. Era o tanara cu parinti bogati, care ii spusesera sa cheltuiasca cat isi doreste pentru nunta ei pentru ca ei acopereau totul.
Ea a intrerupt-o o tanara consultant inainte de a vorbi cu batranica despre rochie.
„Scuza-ma un moment.” – a spus ea, trangand-o de mana.
„Las-o sa isi ia aceasta rochie, pantofii pe care ii doreste si orice altceva. Doar adauga pe factura mea. Spune-i ca sunt reduceri si totul costa 50 de lei. Asa se va simti mandra ca a mai si economisit bani.”
„Dar de ce? Nici macar nu o cunoasteti.” – a intrebat tanara viitoarea mireasa.
„Uite, gandeste-te la asta ca la un cadou de nunta pentru mine. Eu nu am avut ocazia sa imi intalnesc bunicile. Cand voi merge catre altar, ma voi gandi la aceasta femeie si voi pretinde ca este si bunica mea… si ca este fericita pentru mine.”
