În România se cultivă multe soiuri de usturoi, ocupând un total de 4% din suprafețele cultivate. Fiind o cultură rezistentă la temperaturile scăzute, usturoiul se poate semăna și toamna, în lunile septembrie și octombrie.
Soiuri de usturoi potrivite pentru toamnă
În perioada toamnei, cele mai potrivite soiuri de usturoi sunt:
Soiul de usturoi Ager
Cu o căpățână de mărime medie și tunici uscate de culoare albă, acest soi este foarte bun pentru semănarea de toamnă. Producția medie este de 7-8 tone/ha.
Soiul de usturoi de Copalau
Acest soi care există fie în varianta albă, fie în cea roșie, are căpățânile mari și un gust puternic și foarte aromat. Producția medie este de 4-5 tone/ha.
Alte soiuri valide semănării tomnatice:
- soiul super-timpuriu Primor (pentru usturoi verde)
- soiurile timpurii Messidrome și Thermidrome
- soiurile mijlocii Therador și Messidor.
Factori de mediu
Printre cei mai importanți factori de mediu, amintim:
Temperatura
Usturoiul se poate dezvolta și la temperaturile scăzute din perioada iernilor, însă cea optimă este cuprinsă între 18 și 30 de grade Celsius. În perioada de vegetație, temperatura minimă acceptată este de 7 grade Celsius, iar cea maximă 34 de grade Celsius.
Lumina
Usturoiul trebuie semănat într-un spațiu luminos, fără umbră, având nevoie de cât mai multă lumină, în special pentru a dezvolta o căpățână mare.
Umiditatea
Când este în dezvoltare, usturoiul are nevoie de un nivel al apei în sol de 80-90%, în perioada de formare a bulbilor de 70-80%, ajungând ca la maturitate să aibă nevoie de 60-70%.
Solul
Solul optim pentru această cultură este cel nisipo-lutos sau luto-nisipos, cu pH-ul între 6,5 si 7,8, bine nivelat, permeabil, cu apa freatică la 3-4 metri adâncime și posibilitate de irigare.
Culturi premergătoare
Culturile optime premergătoare celei de usturoi sunt tomatele, cartoful, vinetele, ardeiul, dovlecelul, castravetele, conopida, varza sau pepenele.
Culturile nepotrivite sunt cele de fasole, ceapă sau mazăre.
Înființarea culturii de usturoi toamna
Lucrările de pregătire
Prima lucrare este cea de discuire, având rolul de a elimina plantele de pe teren din culturile anterioare. Apoi urmează o fertilizare pe bază de superfosfat (80 kg/ha) și sare potasică (130 kg/ha), încheind cu o arătură la o adâncime de 28-30 de centimetri.
Urmează apoi o altă discuire și grapatul, având rolul de a mărunți solul, dar și modelarea terenului în straturi înălțate de 104 cm lățime.
Sortarea bulbilor
Bulbii de usturoi trebuie desfăcuți și sortați în funcție de mărime, alegându-i doar pe cei sănătoși. Înainte de plantare, aceștia se tratează împotriva bolilor și dăunătorilor.
Pentru plantarea mecanică bulbii se plantează la o distanță de 6-8 centimetri unul față de altul, cu o distanță între rânduri de 28 de centimetri.
În cazul plantării manuale, bulbii se plantează la o distanță de 6-8 centimetri unul față de altul, în benzi de câte 5 rânduri, cu o distanță de 20 de centimetri între ele și 40-50 de centimetri între benzi.
Prima fertilizare se face după răsărirea plantelor, folosind în jur de 170-200 kg superfosfat, 100 kg sulfat de potasiu și 100 kg azotat de amoniu la hectar.
