Modul de preparare al cozonacilora fost descris pentru prima dată într-o carte de „trebi gospodăreşti” în 1841, de către Mihail Kogălniceanu şi Costache Negruzzi, în celebra lor carte de bucate „200 reţete cercate de bucate, prăjituri şi alte trebi gospodăreşti”.
În linii mari, ingredientele sunt aceleaşi, diferă doar cantităţile şi unităţile de măsură.
„Ia trei ocă (1 oca = aproximativ 1 kg – n.n.) de făină, faci plămădeală cu o litră (aproximativ 250 g – n.n.) de drojdie de bere şi cu una litră de lapte, puind şi trei ouă întregi. Laşi de dospeşte frumos şi pui două litre şi jumătate de lapte, 18 ouă întregi, trei litre de unt topit şi sarea trebuincioasă şi, frământându-l până ce se desprinde de mâini.
Apoi lasă de dospeşte frumos şi, după ce au dospit bine, întoarce aluatul, îl mai lasă puţin de şede, pe urmă, făcând cozonaci, îi ungi cu gălbenuş de ou şi-i dai la cuptori”.
Se recomandă multă atenție la cuptor, pentru a nu se arde pe fundul tăvii. De asemenea, trebuie să ai grijă și după ce se coace cozonacul, să nu îl așezi într-un loc rece, deoarece se poate încruda. Se lasă până se răcește la temperatura camerei, apoi se acoperă cu o coală de hârtie.
