Vesela de masă, în special din argint sau din aur, poate valora o avere, mai ales dacă are câțiva zeci de ani vechime. Astfel, deși poate avea valoare emoțională, în cazul unei urgențe, un astfel de set poate salva o situație financiară dezastruoasă.
Ce preț au tacâmurile vehi în România?
Tendința este să folosim mereu tacâmuri noi, însă vechile linguri, furculițe și cutițe pot fi obiecte decorative pentru persoanele care prezintă un interes special pentru produsele vintage.
Din anunțurile publicate în mediul online, un set de lingurițe de argint poate ajunge și la 2000 de lei, iar, în funcție de material sau gravură, prețurile pot urca la valori mult mai mari.
O scurtă istorie a tacâmurilor
Cel mai vechi produs de veselă este, bineînțeles, cuțitul. Acesta a fost folosit atât ca armă, cât și ca unealtă. Nelipsit din gospodărie, cuțitul a fost făcut, la început, din piatră, apoi din bronz și fier. În Evul Mediu, nobilii invitați la mese festive își aduceau propriul cuțit pe care îl foloseau pentru a tăia mâncarea, pentru a o duce la gură și pentru a se scobi în dinți.
În 1669, regele Ludovic al XIV-lea al Franţei, a impus ca toate lamele cuțitelor să fie rotunjite la vârf, fie pentru a reduce violența, fie pentru a-i împiedica pe nobili să mai practice obiceiul scobitului în dinți.
Lingura a fost folosită încă din Paleolitic, construită fie din bucăți de lemn, fie din scoici. Alte materiale folosite pentru linguri au fost fildeşul, osul, ceramica, urmând, în Evul Mediu să fie create din materiale prețioase pentru a scoate în evidență bunăstarea financiară a nobililor.
Romanii au poleit design-ul lingurilor prin două modele, unul oval, asemănător cu cel din prezent și unul rotund și adânc, premergătorul polonicului.
Furculița, cel mai controversat tacâm
Furculița, deși asemănătoare ca nume și apariție cu furca folosită de romani, a fost folosită prima dată de bizantini. Legenda spune că furculița a ajuns în Italia de-abia în 1004, odată cu unirea prin căsătorie a unei prințese bizantine cu dogele Veneției. Preoții au respins-o pe loc, menționând că este blasfemie să folosești pentru a mânca un instrument de metal în locul mâinii oferite de Dumnezeu.
În Franța, furculița a ajuns 1553, atunci când Caterinei de Medici s-a căsătorit cu Henri al II-lea al Franţei. În Anglia a ajuns cu un secol mai târziu, iar după 1600 și în America. Pentru început, furculițele aveau doi dinți drepți, urmând să fie introduse cele cu patru dinţi curbaţi, mai practice şi mai uşor de folosit.
Un moment important din istoria tacâmurilor a fost în 1871, atunci când un englez din Sheffield a descoperit oțelul inoxidabil.
Dacă ți s-a părut interesant acest articol, te invităm pe pagina de Facebook Agromedia.ro pentru mai multe discuții despre agricultură, trucuri și sfaturi pentru gospodari!
