Legea nr. 175/2020 care va intra în vigoare pe 13 octombrie 2020, va aduce noi reguli pentru vânzarea terenurilor agricole situate în extravilan.
Noua lege presupune ca dreptul de preemțiune să se acorde unei categorii mai extinse de beneficiari. În acest caz, terenul poate fi vândut doar în cazul în care nicio parte nu își exercită dreptul la preemțiune.
Ce este dreptul de preemțiune?
Conform Codului Civil, dreptul de preemțiune presupune că titularul acestuia, numit preemptor, poate să cumpere cu prioritate un bun.
Așadar, titularii care vor să vândă terenul, trebuie să strângă dovezi conform cărora niciunul dintre beneficiarii dreptului de preemțiune nu dorește să achizioneze acest bun.
Printre acești titulari, se numără: coproprietarii, rudele, vecinii, tinerii fermieri, persoane fizice domiciliate în unitățile administrativ-teritoriale, atât în locul în care se află terenul, cât și în localitățile vecine.
În plus, dreptul de preemțiune mai este deținut și de Academia de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu-Șișeștiˮ și alte anumite unități de cercetare-dezvoltare, dar și de statul român.
De asemenea, nici chiriașii nu și-au pierdut dreptul de preemțiune, însă aceștia trebuie să îndeplinească o condiție: persoanele fizice trebuie să fi avut reședința în România în ultimii cinci ani.
Persoanele juridice interesate de terenul respectiv trebuie să aibă administrator cu reședință în România și minimum 75% din venitul total al ultimilor cinci ani fiscali să fi venit din activități agricole.
Totuși, dreptul de preemțiune diferit se acordă persoanelor fizice sau juridice care nu doar că demonstrează că au avut reședința în România în ultimii cinci ani, dar confirmă o activitate agricolă anterioară de minim cinci ani în România.
Cum vor fi afectați proprietarii?
Primele efecte ale noilor reguli sunt legate de complexitatea birocrației care, în mod evident, va crește. Procedurile administrative, deja într-un număr consistent, se vor intensifica.
Dreptul de preemțiune se desfășoară pe perioada de două termene, unul de 45 de zile și unul de 30 zile, așa că vânzătorul va trebui să fie atent la depunerea ofertei de vânzare.
Deși, prin prizma noilor reguli, investitorii români au prioritate, astfel de tranzacții nu se asigură doar prin vânzarea propriu zisă, existând și alte modalitați de schimbare a proprietarului (fuziuni, divizări, aporturi la capital).
Așadar, va crește necesitatea consultanței de specialitate, iar astfel de tranzacții vor fi mult mai sofisticate, crescând și sumele investite în vânzare.
