În ultima vreme, lalelele bujor au fost printre florile preferate ale pasionaților. Frumusețea acestora este asociată cu delicatețea lor, dar și cu multitudinea de soiuri și culori,
Există mai multe soiuri de lalele bujor, însă cele mai cunoscute sunt lalelele terry. Acest soi se deosebește de alte tipuri de lalele prin numărul mai mare de petale, dar și prin asemănarea cu bujorii.
Ghid de plantare și îngrijire a lalelelor bujor
Acest soi nu necesită tehnici speciale de plantare și îngrijire. Ca și în cazul altor tipuri, lalelele bujor se plantează într-o zonă însorită, ferită de vânturile puternice, pe un sol bine drenat. Plantarea se face, de obicei, pe partea de sud a clădirilor mari sau a copacilor.
Solul optim pentru aceste flori este cel lutos și nisipos și foarte bine drenat. Drenajul se poate obține folosind un strat de nisip sau pietriș fin cu o înălțime de 3 până la 5 cm, așezat fie pe fundul gropilor, înainte de plantare, fie pe brazde. De asemenea, este recomandată folosirea unui strat de cenușă de lemn.
Bulbii adulți de lalele se pot planta fie toamna, fie primăvara, la o adâncime de 15cm, în timp ce bulbii tineri au mai multe șanse de reușită atunci când sunt plantați toamna, la o adâncime de 5 – 7cm.
După plantare, se recomandă folosirea unui strat de turbă deasupra solului, pentru a evita crăparea și uscarea acestuia. Udarea se efectuează la 3 – 4 zile, folosind o cantitate de la 10 la 40 de litri de apă pe 1mp.
În ceea ce privește fertilizarea, aceasta se poate face în 3 etape: prima se efectuează la apariția mugurilor, folosind azot, fosfor și potasiu în raport de 2: 2: 1. A doua fertilizare se face atunci când lalelele înmuguresc, folosind aceleași îngrășăminte, însă în raport de 1: 2: 2. Cea de-a treia fertilizare se execută după înflorire, folosind doar potasiu și fosfat, într-un raport de 1 la 1.
Lalele bujor – boli și dăunători
Printre cele mai periculoase boli, regăsim:
Putregaiul gri – sporii sunt regăsiți în stratul superior al solului și cad ușor pe tulpini, frunze și mugurii plantei, iar părțile afectate se ofilesc. Astfel, florile afectate se îndepărtează, iar bulbii afectați sunt carantinați în recipiente speciale. Dacă boala nu își face apariția, atunci se pot replanta. Este important să tratați solul în care au fost plantate florile afectate cu soluții care conțin cupru.
Pătarea brună a frunzelor – această boală afectează plantele care fac parte din familia Liliaceae, apărând dungi brune pe tulpini și bulbi.
Printre cei mai des întâlniți dăunători, regăsim:
Acarienul cepei – acest dăunător trăiește pe bulb și eliminarea lui se face folosind tratamente de specialitate. În anul următor, înainte de plantare, se repetă tratamentul bulbilor.
Cele mai cunoscute soiuri de lalele bujor
Printre cele mai populare soiuri de lalele bujor, regăsim:
Împărat exotic – un soi care înflorește târziu, cu lungimea tulpinii de până la 35cm, împăratul exotic are un mugur mare, cu petale puternice și durabile.
Exotic Emperor – o specie rezistentă la intemperii, se deosebește prin culoarea specială a mugurului – alb pal, acoperit de irizații verzi și galbene.
Monte Carlo – înălțimea tulpinii poate ajunge la 40cm. Acest soi de lalele este cunoscut prin culoarea galbenă și intensă a petalelor. Poate fi plantat și în ghivece.
Royal Acres – acest soi a fost dezvoltat în Olanda, în secolul XIX. Plantele înfloresc la finalul lunii mai și pot atinge înălțimea de 35cm.
Peach Blossom – acest soi este extrem de asemănător cu bujorul, plantele fiind adesea confundate. Diametrul mugurelui poate ajunge la 12cm, înflorind din mijlocul lunii mai, până în mijlocul lunii iunie. Petalele sunt de culoare alb- roz și au dimensiuni mari.
La Belle Epoque – cel mai tânăr soi de lalele bujor, a apărut acum 10 ani în Olanda. Spre deosebire de alte soiuri are mai puține petale, însă de dimensiuni mari.
