Fermierii thailandezi folosesc mii de rațe pentru a curăța de insecte câmpurile de orez. Acest proces de curățare este benefic atât culturilor, cât și rățuștelor.
Imaginile video care au făcut înconjurul lumii au fost filmate cu o dronă, în Nakhon Pathom, o regiune la o oră distanță de Bangkok. Imaginile ne prezintă 10.000 de rațe care invadează un câmp de orez, cu scopul de a mânca melcii ascunși.
Rațele consumă insectele dăunătoare
Această acțiune are scopul de a îndepărta insectele dăunătoare, cum ar fi melcii, dar și buruienile sau alți dăunători mici. În același timp, hrana rățuștelor cu astfel de insecte le oferă mulți nutrienți de care au nevoie.
Rațele își încep misiunea încă de la vârsta de 20 de zile, parcurgând câmpul de orez timp de aproximativ cinci luni. Apoi, acestea merg înapoi la fermă, unde vor fi crescute pentru ouă timp de aproape trei ani.
Fermierul thailandez care deține stolul de rațe susține că există multe beneficii pentru această acțiune. În primul rând, se reduce costul dedicat hranei rațelor.
În schimb, rațele consumă insectele dăunătoare și buruienile nedorite, iar proprietarii terenului nu mai trebuie să investească în pesticide. În plus, această modalitate nu mai necesită folosirea chimicalelor.
Rațele fac terenul mult mai ușor arabil
Deținătorul rațelor folosește patru stoluri pe care le plimbă de la un teren la altul, într-o provincie în care fermierii cultivă trei culturi de orez pe an. Eliberarea rațelor pe câmp este o tradiție veche thailandeză, numită “ped lai thoong”.
Rațele folosite fac parte din rasa Khaki Campbell, de origine britanică. Acestea pot curăța în jur de 70 de hectare de teren în doar o săptămână.
Rațele ne ajută mâncând melcii și resturile culturii anterioare. Acestea mai sunt utile pentru că merg pe miriște, aplatizând terenul, ceea ce face aratul mult mai simplu, susține fermierul Prang Sipipat.
Thailanda este al doilea cel mai mare exportator de orez al lumii. Tehnica acționată pe câmpurile de orez este menționată încă de acum 600 de ani. Metoda a fost folosită de fermierii chinezi timp de secole întregi, până la apariția pesticidelor care conțineau chimicale.
În lumina noilor descoperiri legate de impactul negativ al chimicalelor asupra culturilor și mediului, mulți fermieri au revenit la tehnicile mai vechi.
