Pomicultura este o ramura importanta a horticulturii. Multe specii pomicole gasesc conditii bune de crestere si dezvoltare in tara noastra. Pe unele le intalnim si in flora spontana, ca specii salbatice ce stau la originea soiurilor cultivate astazi. Ne putem bucura de o varietate destul de mare de specii pomicole ce pot fi cultivate, in prezent lucrandu-se la introducerea si adaptarea mai multor specii care, spre surprinderea noastra, gasesc conditii propice in Romania.
Cu toate acestea, sunt multiple probleme ce pot sa apara si sa deranjeze bunul mers al unui pom fructifer. Unul din factorii cheie este reprezentat de temperatura, aceasta dictand toate procesele fiziologice ale plantelor.
Daca pentru culturile legumicole se poate asigura protectia prin cultivarea in sere si solarii, cu un control bun asupra temperaturii, in cazul pomilor si arbustilor fructiferi lucrurile stau diferit. In plus, pentru aceste specii, frigul din timpul iernii reprezinta o conditie importanta din punct de vedere biologic pentru ca ele sa fructifice.
Problema temperaturilor nu este data de valorile din timpul iernii, majoritatea speciilor pomicole fiind rezistente la aceste temperaturi, pentru care se pregatesc din timp prin acumularea de substante de rezerva si maturarea lemnului.
In schimb, din ce in ce mai frecvent apar asa-numitele “ferestre ale iernii” in lunile de sfarsit de iarna si inceput de primavara. Sunt acele perioade in care temperaturile sunt mai ridicate decat ar trebui sa fie, urmate din nou de perioade cu temperaturi negative. Aceste perioade determina decalirea pomilor si scaderea rezistentei la temperaturi scazute, cu efecte daunatoare daca urmeaza din nou o perioada cu temperaturi negative. Astfel, pot fi afectati mugurii, partile lemnoase sau chiar radacina.
Ingheturile tarzii de primavara duc adesea la compromiterea mugurilor speciilor mai sensibile, care isi parcurg repausului obligatoriu mai repede, precum caisul, piersicul, migdalul.
Ca urmare a scaderii bruste a temperaturii pot sa apara fisuri in trunchi si ramuri sau unele specii pot chiar sa dezmugureasca, rezistenta la ger scazand astfel foarte mult. Frecvent pot sa apara ramuri degerate sau portiuni de scoarta afectata. Temperaturi de -2°C sau 0°C pot afecta mugurii in stadiul de buton roz sau florile deschise. Cele mai sensibile sunt fructele imediat dupa legare. In cazul lipsei stratului de zapada, pot fi afectate si radacinile, temperaturi intre -7°C si -14°C fiind daunatoare, in functie de specie.
Drept urmare, se impune implementarea unor masuri care sa previna, pe cat posibil, aparitia pierderilor cauzate de variatiile de temperatura. Altfel, vom spune din nou ca “nu vom manca anul acesta fructe”.
Cum protejam pomii fructiferi de inghet
Sunt mai multi factori care trebuie luati in considerare si mentinut un echilibru intre ei. Rezistenta la temperaturi scazute din timpul iernii este dependenta atat de specie cat si de gradul de maturare al lemnului, de fertilizarea aplicata in perioada de vegetatie, administrarea apei, productie, portaltoi etc.
Pot sa apara insa dezechilibre climatice, iar drept urmare interventia pomicultorului devine obligatorie.
In vederea protejarii pomilor si arbustilor impotriva temperaturilor survenite in ferestrele iernii, se pot aplica anumite tehnici.
Pe arii restranse se poate practica invelirea pomilor si arbustilor mai sensibili la ger cu folie microporoasa tip agril, aceasta asigurand un plus de temperatura. Atentie, se mai practica folosirea foliei de polietilena pentru invelirea plantelor lemnoase, procedura nerecomandata. Folia de polietilena favorizeaza cresterea umiditatii la nivelul coroanei, ceea ce conduce la cresterea sensibilitatii la ger. In plus, in interiorul foliei aerul se incalzeste, mai ales in zilele usor senine, iar pomul se decaleste si mugurii pot porni in vegetatie.
Dupa parcurgerea repausului obligatoriu, daca sunt conditii termice propice, pomii pot porni in vegetatie. In acest caz, se pot efectua anumite lucrari pentru intarzierea pornirii in vegetatie a acestora.
Daca este prezenta zapada, aceasta se poate strange la baza trunchiului pentru a mentine solul rece, fiind astfel intarziata pornirea in vegetatie. Metoda se aplica mai ales in cazul primaverilor cu zile calduroase, cand pe timpul noptii scade mult temperatura, diferentele mari dintre zi si noapte fiind principala cauza a problemelor aparute.
Se mai poate utiliza laptele de var pentru aplicarea pe trunchi si ramurile mai groase (dar chiar si pe intreg pomul, in repaus). Astfel, prin reflectarea luminii, incalzirea partii lemnoase se realizeaza mai greu, implicit pornirea in vegetatie este decalata.
In livezile intensive se utilizeaza cu succes metoda aspersiei, ce se poate aplica atunci cand pomii sunt infloriti si foarte sensibili la temperaturi scazute. Pomii se pulverizeaza cu apa atunci cand temperatura ajunge la 3-4°C pe timp de noapte. Apa pulverizata are temperatura mai mare fata de aerul din livada iar daca totusi ingheata, stratul de gheata format asigura protejarea florilor fata de temperaturile scazute. In cazul gradinilor particulare in care nu se implementeaza un sistem prin aspersie, se poate aplica aceasta metoda si cu ajutorul unui furtun.
Este foarte important ca pomii sa se pregateasca corespunzator inainte de intrarea in repaus, sa-si matureze bine lemnul si sa diferentieze mugurii de rod. Pentru asta este importanta fertilizarea din perioada de vegetatie, administrarea in momentele critice a apei si normarea incarcaturii de rod. Aceste lucrari se efectueaza in functie de specie, portaltoiul utilizat, fenofaza, varsta pomilor si productia dorita.
Supraincarcarea cu fructe conduce la scaderea rezistentei pomului, ca urmare a alocarii resurselor catre cresterea si maturarea fructelor si mai putin catre acumularea de substante de rezerva si maturarea lemnului. Din acest motiv se impune normarea rodului, adica eliminarea a o parte din fructe si aplicarea de fertilizari faziale.
