Dintre cele 13.000 de specii de plante care au traversat globul de la începutul colonialismului în secolul al XV-lea, troscotul japonez (Reynoutria japonica) este considerat de specialiști una dintre cele mai invazive și aproape imposibil de eradicat plante. Aceasta invadează grădinile suburbane, se întinde pe kilometri întregi de terenuri aflate de-a lungul căilor ferate și invadează canale și parcuri naționale. Evoluată într-unul dintre cele mai dure medii de pe Pământ, această plantă pune acum la grea încercare oamenii de știință care încearcă să găsească o soluție pentru a o distruge.
Ce se întâmplă în România
troscotul japonez (Reynoutria japonica), cunoscut și sub denumirea de iulișcă, este prezent în România și reprezintă o problemă serioasă din cauza caracterului său invaziv. Această plantă a fost adusă inițial în Europa în 1850 de un botanist german, fiind cultivată ca plantă ornamentală. În România, troscotul japonez s-a răspândit rapid și poate fi găsit în diverse zone, inclusiv la Teliu, în județul Brașov, unde localnicii se confruntă cu dificultăți în eliminarea sa.
Troscotul japonez este renumit pentru capacitatea sa de a crește rapid și de a afecta infrastructura, inclusiv fundațiile clădirilor și canalizările, datorită rădăcinilor sale care pot ajunge până la 7 metri adâncime. Planta este extrem de rezistentă, supraviețuind la temperaturi de până la -30 de grade Celsius și regenerându-se din cele mai mici fragmente de rădăcină
Pe lângă impactul ecologic și infrastructural, troscotul japonez afectează și biodiversitatea locală, distrugând speciile native și reducând populația de polenizatori, ceea ce are efecte negative asupra altor plante autohtone. În România, diverse organizații și autorități locale încearcă să combată răspândirea acestei plante prin cosire, dezrădăcinare și aplicarea de ierbicide, dar succesul este limitat din cauza rezistenței remarcabile a troscotului japonez.
Astfel, troscotul japonez reprezintă o provocare majoră pentru mediul înconjurător și infrastructura din România, necesitând eforturi continue și strategii eficiente de management pentru a limita impactul său invaziv.
Profesorul Dan Eastwood de la Universitatea Swansea din Țara Galilor avertizează că, dacă troscotul japonez ar fi lăsat să se răspândească necontrolat, ar putea invada rapid toată Marea Britanie, cu excepția zonelor umbrite de copaci. „Cred că, dacă l-am lăsa, ar exista o dominație generală,” spune Eastwood. Îndepărtarea completă a acestei plante este extrem de dificilă și necesită săparea la cel puțin 5 metri adâncime și eliminarea întregului pământ, ca și cum ar fi radioactiv. Orice fragment lăsat în urmă poate regenera planta chiar și după 20 de ani. Un studiu a arătat că troscotul japonez poate recrește dintr-un fragment de rădăcină de doar 0,3 grame.
Directorul companiei Japanese Knotweed Specialists din Londra, Kevin Callaghan, confirmă dificultatea eradicării plantei. „Poate crește din nou, chiar dacă pare moartă,” spune el. Chiar și cu substanțele chimice legale disponibile, Eastwood afirmă că eradicarea definitivă este imposibilă. „Oamenii de știință nu spun, de obicei, «niciodată», dar în acest caz, nu ajungeți niciodată să stârpiți definitiv un pâlc de troscot japonez – este literalmente imposibil cu substanțele chimice legale.”
În plus față de impactul estetic nedorit, infestarea cu troscot japonez poate avea consecințe financiare dezastruoase. În fiecare primăvară, vârfurile sale asemănătoare sparanghelului își fac drum prin sol, transformând terenuri întinse într-o mare verde de frunziș. În Marea Britanie, prezența unei singure tulpini de troscot japonez în curtea unei case poate reduce valoarea imobilului cu aproximativ 5-15% și poate determina multe bănci să refuze acordarea unui credit ipotecar. În unele cazuri, planta poate face proprietățile complet lipsite de valoare.
Troscotul japonez își atinge uimitoarea rezistență datorită capacității sale de a regenera din cele mai mici fragmente și de a supraviețui în condiții extrem de dure. În pofida eforturilor continue ale oamenilor de știință și companiilor specializate, lupta împotriva acestui invadator verde continuă, iar soluția definitivă pare încă departe.
