Plantele sunt folosite de oameni ca remedii naturale de mii de ani. Tâlcul acestora depinde de ce parte a plantei este folosită și de perioada optimă de culegere. Chiar și în prima lună de iarnă există plante medicinale care pot fi culese și utilizate în medicina naturistă.
Gențiana și tătăneasa
Gențiana
În Evul Mediu, gențiana era o plantă folosită împotriva otrăvurilor. Specialiștii au descoperit multe alte întrebuințări. Părțile utilizate în medicina naturistă sunt florile și tulpina, în special în efectuarea infuziilor, tincturilor, siropurilor sau decocturilor.
Planta are efecte antiseptice și antispasmodice. În uz extern, gențiana poate fi utilizată în tratarea rănilor ușoare, vânătăilor și erupțiilor cutanate. Proprietățile antispasmotice sunt de ajutor în cazul crampelor musculare sau a spasmelor musculare cauzate de efortul în exces.
De asemenea, stimulează funcțiile ficatului și ajută la regenerarea celulelor. Este un aliat al sistemului digestiv, ajutând la eliminarea anumitor paraziți intestinali și tratând diareea, greața, crampele și balonarea.
Tătăneasa
Frunzele și rădăcina de tătăneasă sunt folosite doar în uz extern. Planta nu se consumă, fiind toxică și periculoasă.
Ceaiul de tătăneasă se folosește doar ca formă de cataplasme, în calmarea durerilor de articulații, ale venelor hemoroidale, ale ligamentelor sau pielii.
Crema cu extract de tătăneasă stimulează vindecarea celulelor de la nivelul pielii, ajutând, în același timp, și la vindecarea cicatricilor. De asemenea, efectul antiinflamator luptă împotriva afecțiunilor cutanate și îmbunătățește aspectul pielii.
Rădăcina de brusture și păpălăul
Brusturele mare
Această buruiană este ușor de regăsit în toate zonele lumii. În România, mai poartă și denumirile populare de bruscălău, catfalan, lipan sau scaiul-oii. Fructele și rădăcina plantei sunt comestibile, făcând și în prezent parte din bucătăria japoneză și coreeană.
Beneficiile sale asupra aparatului respirator sunt recunoscute de chinezi, planta fiind folosită ca remediu natural împotriva gripelor, tusei, răcelilor, virozelor.
De asemenea, este folosit ca remediu împotriva afecțiunilor stomacale asemenea ulcerului, protejând mucoasa stomacală.
Brusturele poate fi folosit și în afecțiunile dermatologice, asemenea acneei, eczemelor, ridurilor sau psoriazis.
Păpălăul
Această plantă are multe denumiri populare în țara noastră, cum ar fi: cireașa-evreului, cireașa-jidovească, bășicuță-de-roșeață, buruiană-de-bubă, iarba-bubei, boborică, gogoașe, papală, puturoasă, păpălăi.
Fructele plantei sunt comestibile și sunt folosite adeseori în industria culinară, atât pentru obținerea dulciurilor, dulcețurilor, siropurilor și jeleurilor, cât și a murăturilor în oțet sau vinurilor.
Planta conține:
- taninuri
- alcaloizi
- substanțe amare
- ulei gras
- mucilagii
- zaharuri
- acizi organici
- vitamina C
- săruri minerale.
Păpălăul are efecte decongestive-hepatice, depurative, laxative, uricolitice,
diuretice, febrifuge, sedative, antiinflamatoare, răcoritoare.
Astfel, planta protejează rinichii, luptând împotriva litiazei și retenției renale, eliminând acidul uric și calmând durerile de rinichi și vezică urinară.
