Creștinii ortodocși sărbătoresc pe data de 8 septembrie, în fiecare an, una dintre cele mai mari sărbători ale toamnei: Nașterea Fecioarei Maria.
Sărbătoarea mai este cunoscută și cu numele popular de Sfânta Maria Mică și are cruce roșie în calendarul creștin.
Nașterea Fecioarei Maria
În Sfânta Scriptură se găsesc puține informații cu privire la nașterea și copilăria Fecioarei Maria. Părinții ei se numeau Ioachim și Ana și locuiau în orășelul Nazaret din Galileea.
Aceștia nu au putut avea copii o lungă perioadă de timp, fiind de o vârstă mai înaintată.
Ioachim s-a retras în rugăciune, spunându-i soției sale: „Pe mine nu mă îndeamnă inima să mai intru în casa mea, căci noi suntem urgisiţi de Dumnezeu. Iată, eu mă duc în munte şi acolo voi posti şi mă voi ruga lui Dumnezeu, doar, doar se va milostivi şi ne va da şi nouă un copil”.
Ana s-a rugat neîncetat pentru un copil, promițând că-l va închina lui Dumnezeu. Apariția Mariei a fost anunțată de Arhanghelul Gavriil.
Maria a crescut la templu, devenind astfel fiica Părintelui Ceresc, Mama Fiului şi mireasa Duhului Sfânt, Împărăteasa tuturor Sfinţilor, sprijinitoarea păcătoşilor, atotputernica ajutătoare şi rugătoare pentru toţi oamenii, Maica îndumnezeirii şi mântuirii, mai cinstită decât Heruvimii şi mai mărită decât serafimii, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, care ne miluieşte pe noi.
Cele mai importante tradiții și obiceiuri de Sfânta Maria Mică
Sărbătoarea prăznuită pe data de 8 septembrie are o semnificație importantă în cultura română. În trecut, aceasta reprezenta și trecerea de la vară la toamnă, fiind un punct de referință pentru agricultori.
Acesta este și momentul care marchează încetarea culegerii plantelor de leac și momentul în care păsările călătoare se pregătesc de călătorie, iar insectele și reptilele se retrag în pământ.
Tot acum începe culesul viilor, bătutul nucilor, culegerea plantelor medicinale specifice perioadei, dar și semănatul cerealelor de toamnă. În această zi nu se fac treburi agricole, nu se spală, fiind o sărbătoare cu cruce roșie.
Femeile aprind candela de la icoana Maicii Domnului și se roagă pentru sănătatea copiilor lor. În această zi se fac pelerinaje și se sfințesc bucate la biserică, urmând să fie date de pomană în amintirea celor trecuți în neființă.
Una dintre cele mai cunoscute superstiții ale acestei zile este legată de foc: oamenii nu au voie să-l aprindă pentru a fi feriți de boli și de necazuri.
Începând cu ziua de Sfânta Maria Mică, bărbații nu mai poartă pălărie, ci căciulă, fiind momentul în care vremea începe să se răcească. De aici vine și vorba populară care spune: „O trecut Sântamăria leapădă și pălăria.”
