Odată ce pădurea capătă noi culori, măceşele sunt gata să fie culese. Aşa că oamenii trec la treabă. Iar reţelete vechi sunt păstrate cu sfinţeie de gospodinele care prepară, în această perioadă, gemul de măceşe.
Suntem la 20 de km de Sighișoara, iar aici, măceşele sunt pregătite cu atenţie.
„Prima dată spălăm, punem la fiert, după aia fierbem vreo 3 ore, 3 4 ore, după aia trebuie pe maşina de tocat, dpă aia amestecat cu apă, după aia se dă pe o sită mai dură, de acolo vine sita asta mai fină şi după aceea se pune la sticlă apoi, după aia, dacă nu, pe sobă mai fierbi vreo 3 ore, 2 ore maxim 2 ore, o oră fără, lăsăm încet să fiarbă, după aia punem zahăr. Depinde ce cantitate faci şi cu zahărul mai fierbi 40 de minute, după aia se pune la borcan”, spune o gospodină.
Măceşele strâng laolaltă gospodinele, pentru că munca e pe măsura gustului şi, mai ales, pe măsura beneficiilor pentru sănătate.
„Este un dar folosit împotriva unor afecţiuni ale tubului digestiv, un dar pentru mărirea imunităţii, este cicatrizant, este antitumolar, antiinflamator şi nu, în ultimul rând, un stimulator al stării de bine”, spune Liviu Todoran, specialist în alimentație publică.
Însă, măceşele vor deveni o adevărată delicatesă, pentru că sunt din ce în ce mai greu de găsit. Chiar şi aşa, localnicii vor să păstreze tradiţia. Şi, pe lângă gem, vor să readucă pe mese şi vinul din măceşe.
