Rezervația cuprinde o suprafață de circa zece hectare, iar pereții săi ating înălțimi cuprinse între 80 respectiv 100 de metri. Cunoscută popular și drept „micul canion al României” aceasta se găsește la numai trei kilometri de orașul Sebeș. Accesul la această minune a naturii a fost ușurat semnificativ odată cu deschiderea autostrăzii ce leagă Orăștie de Sibiu și care trece la numai doi kilometri de canion.
De-a lungul timpului rezervația geologică a mai fost numită și „dealul straniu”, „orga de pământ” sau „pământurile rele”, denumiri primite datorită aspectului monumentului pe timp de ploaie. Printre totalitatea cutelor adânci care taie dealul se observă fâșii de apă sângerii care în scurgerea lor crează zgomote destul de stranii. Mai exact aici este vorba despre o surpare a solurilor aflate într-o continuă schimbare, iar despre cea mai înaltă culme a Râpei Roșii se știe că depășește 500 de metri și conferă tuturor curioșilor o panoramă surprinzătoare. Accesul către acest loc se face cum era de așteptat din spre orașul Sebeș, pe drumul județean DJ 106 către comuna Daia Română.
Aceasta este singura rezervație de acest tip din țara noastră, iar formațiunile sale pot fi comparate cu ușurință cu cele din Marele Canion al fluviului Colorado din Statele Unite ale Americii. Peretele de mari dimensiuni, aproape vertical, care seamănă uimitor de bine cu o orgă uriașă, ne duce cu gândul la un monument ancestral ruinat. Straaniile sale coloane ori piramide etajate care au fost despărțite prin intermediul ravenelor, au format un microrelief denumit de către geografi „badlands” sau „pământurile rele”. Termeniul care provine din limba engleză a fost utilizat pentru întâia oară în zona Dakotei de Sud din SUA, deoarece acolo acest tip de relieg este extrem de bine dezvoltat.
Tot aici se găsește una dintre cele mai mari peșteri din lume care au fost dezvoltate în pământ, aceasta are în jur de 25 de metri dezvoltate și alți patru metri și jumătate denivelare. Localnicii înaintați în vârstă povestesc despre acest tunel-peșteră pe care l-au denumit „Gaura Hoților” pentru că în trecut era locul preferat de către bandiții. În așa fel printre oamenii dimprejur a circulat până în zilele noastre o legendă conform căreia „Acum mulţi ani, trăia un anume Lică «a lu’ Brânză», al cărui unic talent era de a se strecura în spaţii înguste, exact ca o pisică. Lică era tocmit ca om cu animalele şi le purta pe la Râpa Roşie, pe care ajunsese să o cunoască bine. Într-o dimineaţă, însă, o bancă din Sebeş a fost spartă. Hoţul, spunea Poliţia, ar fi pătruns printr-o ferestruică prin care doar un sugar ar fi putut trece. Bineînţeles, autorităţile l-au condamnat la închisoare pe Lică-Pisică, deşi niciun ban nu a fost găsit în timpul anchetei. În tot acest timp, drăguţa lui Lică era văzută urcând mereu la Râpa Roşie. Astfel, lumea spunea că la Gaura Hoţilor şi-ar fi ascuns Lică banii. S-a făcut şi acolo o anchetă, dar tot nimic. După eliberare, Lică şi-a luat drăguţa şi au plecat în America, de unde, la scurt timp, au început să trimită familiei sume mari de bani. Cum a reuşit Lică-Pisică să câştige atât de mult, într-un timp atât de scurt, nu se ştie. Dar umblă vorba că aceştia ar fi fost banii furaţi de Lică şi pitiţi în Gaura Hoţilor”, conform avealba.ro.
Deasupra coloanelor, tot mai spre cer, dealul se continuă cu pajiști superbe înverzite și presărate cu pomi care parcă ar face parte dintr-o mare de verde aproape ireală, iar la poale pentru a ajunge în zona principală de unde se pot observa cel mai bine detaliile geomorgologice, curioșii trebuie doar să urmeze cu strictețe poteca care traversează valea.
Sursa
