Înălțarea Domnului, cunoscută și sub numele de Ispas, este o sărbătoare creștină importantă care marchează încheierea prezenței fizice a lui Iisus Hristos pe pământ și ascensiunea Sa la cer. Aceasta are loc la 40 de zile după Paște și este celebrată de creștinii ortodocși, catolici și de alte confesiuni creștine. În România, Înălțarea Domnului este o zi plină de tradiții și obiceiuri care reflectă credința și spiritualitatea poporului român.
Înălțarea Domnului este o sărbătoare profundă, plină de semnificații religioase și culturale. Tradițiile și obiceiurile asociate acestei zile reflectă diversitatea și bogăția spirituală a poporului român. De la ritualurile religioase solemne până la jocurile populare și superstițiile, fiecare element al sărbătorii contribuie la crearea unei atmosfere de bucurie și comuniune. Într-o lume în continuă schimbare, aceste tradiții ne amintesc de rădăcinile noastre și de importanța păstrării credinței și valorilor spirituale.
Înălțarea Domnului este un eveniment central în teologia creștină, reprezentând finalizarea misiunii lui Iisus pe pământ și triumful Său asupra morții și păcatului. Conform tradiției biblice, după ce a înviat din morți, Iisus a petrecut 40 de zile alături de discipolii Săi, învățându-i și pregătindu-i pentru misiunea lor viitoare. În ziua Înălțării, Iisus s-a ridicat la cer în prezența apostolilor, promițându-le trimiterea Duhului Sfânt. Acest eveniment este descris în Faptele Apostolilor 1:9-11 și reprezintă un moment de bucurie și speranță pentru creștini, care cred că Iisus va reveni la sfârșitul timpului pentru a-i judeca pe vii și pe morți.
În România, sărbătoarea Înălțării Domnului este marcată prin participarea la slujbele speciale oficiate în biserici. Aceste slujbe sunt pline de cântări și rugăciuni care reflectă bucuria și speranța credincioșilor. Un element central al liturghiei este citirea pasajului biblic despre Înălțare și rugăciunile pentru pacea și binecuvântarea lumii.
Un alt obicei important este împărtășirea cu trupul și sângele lui Hristos, o practică sacramentală care simbolizează unirea credincioșilor cu divinitatea. În unele zone, după slujbă, preoții și credincioșii merg în procesiune la câmpuri și grădini pentru a binecuvânta recoltele, cerând protecția lui Dumnezeu asupra muncii lor agricole.
Tradiții populare și obiceiuri locale
În afara ritualurilor religioase, Înălțarea Domnului este însoțită de numeroase tradiții și obiceiuri populare care variază de la o regiune la alta. Aceste tradiții reflectă sincretismul cultural și religios al poporului român și sunt adesea pline de simbolism.
Curățenia și decorarea casei
Unul dintre obiceiurile răspândite este curățenia generală a casei și decorarea acesteia cu flori de sezon. Românii cred că o casă curată și frumos decorată atrage binecuvântarea divină. De asemenea, în unele zone, oamenii își împodobesc porțile și ferestrele cu ramuri de tei sau de mesteacăn, care sunt considerate a aduce noroc și protecție împotriva spiritelor rele.
Obiceiuri agricole
În mediul rural, sărbătoarea Înălțării este strâns legată de activitățile agricole. Oamenii cred că în această zi, pământul și culturile primesc o binecuvântare specială. De aceea, în unele sate, după slujba religioasă, preoții binecuvântează câmpurile și grădinile, iar fermierii își stropesc culturile cu apă sfințită pentru a asigura o recoltă bogată.
Pomenirea morților
Un alt aspect important al sărbătorii este pomenirea morților. În unele zone din România, Înălțarea Domnului este cunoscută și sub numele de „Paștele Cailor”, iar oamenii merg la cimitire pentru a curăța mormintele și a le decora cu flori și lumânări. Se organizează parastase și se împart pomeni pentru sufletele celor răposați. Această practică reflectă credința că în această zi, sufletele celor plecați se înalță și ele la cer, alături de Hristos.
Înălțarea Domnului este una dintre cele mai importante de peste an, iar credincioșii obișnuiesc să ofere ca și pomană mai multe alimente pentru a avea parte de sănătate și noroc.
Ce se da de pomana: De Înălțarea Domnului, cerurile sunt deschise, iar sufletele celor morți, care au venit în ziua de Paște la casele unde au trăit toată viața, se înalță din nou la cer. Prin urmare, pomana reprezintă merindele necesare pentru călătoria de întoarcere la ceruri.
Pentru a avea parte de sănătate din belșug, se spune că toți credincioșii trebuie să dea de pomană de Înălțarea Domnului păsat fiert în lapte dulce. Acesta este un mălai măcinat mai mare, care se fierbe în laptele în care au fost adăugate anterior vanilie și alte mirodenii. Cei care dau acest preparat de pomană vor avea parte de noroc, sănătate și vor fi feriți de rele tot anul.
Mai mult de atât, credincioșii pot da și pachete care să conțină colaci, plăcinte, fructe, legume sau colivă. Femeile care au în familie rude care au trecut în neființă mai dau de pomană pâine caldă, ceapă verde, brânză și rachiu. De Înălțarea Domnului se mai împart pachete și celor nevoiași, celor din biserică sau celor pe care îi întâlnesc în stradă, la întoarcerea acasă.
Jocuri și tradiții populare
În unele regiuni, Înălțarea Domnului este marcată și prin diverse jocuri și tradiții populare. De exemplu, în Bucovina, există obiceiul „Împușcatului Cuciilor”, unde tinerii își confecționează măști și costume din paie și frunze, imitând cucul. Aceștia colindă prin sat, cântând și dansând, pentru a alunga spiritele rele și a aduce noroc comunității. În alte zone, oamenii organizează târguri și serbări câmpenești, unde se adună pentru a petrece împreună, a cânta și a dansa.
Superstiții și credințe populare
Ca multe alte sărbători tradiționale, Înălțarea Domnului este înconjurată de numeroase superstiții și credințe populare. Se spune că în această zi nu este bine să împrumuți obiecte sau bani, deoarece se crede că astfel îți dai norocul și binecuvântarea. De asemenea, unii cred că în această zi este interzis să te cerți sau să te mânii, pentru a nu atrage ghinionul asupra casei tale.
Gospodăria și animalele
În mediul rural, animalele de gospodărie sunt și ele parte integrantă a tradițiilor de Înălțare. În unele sate, se obișnuiește să se dea de mâncare animalelor din gospodărie cu pâine sfințită, pentru a le proteja și a asigura sănătatea și fertilitatea lor. De asemenea, se spune că în această zi, cucul încetează să mai cânte, semn că vara este aproape și muncile agricole trebuie intensificate.
Plăcinta de Ispas
Un alt obicei culinar specific acestei zile este prepararea „plăcintei de Ispas”, o plăcintă tradițională umplută cu brânză dulce și stafide. Aceasta este oferită ca ofrandă la biserică și împărțită cu cei nevoiași. Gestul simbolizează generozitatea și comuniunea spirituală a comunității.
Tradiții contemporane
În prezent, multe dintre aceste tradiții și obiceiuri au suferit transformări, adaptându-se la ritmul și stilul de viață modern. Cu toate acestea, spiritul sărbătorii rămâne același, fiind un prilej de reunire a familiei și comunității, de reflecție spirituală și de celebrare a credinței.
Ce nu ai voie să faci de Înălțare
Conform tradiției, în ziua de Ispas nu ai voie să dai din casă foc și sare. De asemenea, în ziua de Înălțare nu se spală și nu se amărăște sufletul cu certuri și jigniri.
În această zi nu se țin petreceri de nuntă sau botez, fiind o sărbătoare care amintește, încă o dată, de sacrificiul făcut de Iisus pentru oameni.
Sărbătoarea mai poartă denumirea populară de Ispas, denumire care vine de la martorul Înălțării lui Iisus la ceruri pe care îl chema Ispas. Despre acesta se spune că era un om bun și vesel, așa că oamenii nu trebuie să se supere.
Gospodarii nu au voie să cultive nimic în această zi pentru că se spune că oricum nu va rodi.
