Sfântul Ilie, sărbătorit de creștinii ortodocși la data de 20 iulie, s-a născut în ţinutul Tesvi din Galaad, cu aproximativ 800 de ani î.Hr. Făcând parte dintre-o familie de preoți care se închinau la idoli, Sfântul Ilie era un om iute la mânie care și-ar fi ucis părinții.
Legenda spune că, la nașterea sa, tatăl Sfântului Ilie a văzut oameni îmbrăcaţi în alb învelindu-l în scutece de foc şi, după ce l-au numit, i-au dat să mănânce o flacără, simbol al râvnei pentru Dumnezeu care l-a mistuit de-a lungul întregii sale vieţi.
După ce și-a ucis părinții la mânie, Sfântul Ilie a mers la Dumnezeu și i-a cerut iertare. Astfel, Dumnezeu i-a dăruit un car şi un bici de foc pentru a-i ucide pe diavolii care îl stăpâneau. Tocmai de aceea, în credința populară, Sfântul Ilie este imaginat mergând pe cer într-un car cu roţi de flăcări, tunând şi lovind diavolii cu biciul de foc.
Traditia spune ca in data de 20 iulie se mananca mere
Marul era pomul mult iubit de Sfantul Ilie. Dar intai merele se culeg si se duc la biserica sa fie sfintite, iar la sfarsitul slujbei se dau de pomana copiilor. In popor, se crede ca pe lumea cealalta, aceste mere vor deveni de aur.
Nu este ingaduit sa se manance mere inainte de 20 iulie deoarece Sfantul Ilie se supara, se infurie si va arunca cu grindina pe pamanturile celor ce au pacatuit astfel.
Cred ca si Sfantul Ilie cunoaste valoarea nutritionala si terapeutica a merelor, aceste fructe miraculoase raspandite in toata lumea, aliment si medicament in acelasi timp. Exista sute de soiuri de mere si nu intamplator marul este primul aliment care se introduce in alimentatia copilului abia nascut, pentru diversificare, si asta pentru ca se digera foarte usor, iar nutrientii din compozitie sunt complet asimilati.
Bâlciul de Sânt Ilie de la Fălticeni, o tradiție din 1814
Pentru ţinutul sucevean este demn de amintit renumitul bâlci de Sânt-Ilie de la Fălticeni, bâlci care, din anul 1814, în urma hrisovului lui Scarlat Vodă Calimach, era al doilea ca mărime din Europa, după cel de la Leipzig. Cu două-trei săptămâni înainte de 20 iulie, pe străzile Fălticeniului începea să se adune mozaic de lume şi se auzeau strigătele şi chemările negustorilor rostite în polonă, rusă, letonă, cehă, germană, maghiară, turcă sau arabă.
Tot în 20 iulie se ţin mai multe târguri sau petreceri câmpeneşti, precum Târgul de fete de pe Muntele Găina din judeţul Alba, în timp ce la Covasna are loc nedeea mocănească „Sânt Ilie la români”, la Săcele se desfăşoară „Târgul feciorilor de la Săcele”, la Polovragi – „Nedeea de la Polovragi”, iar la Fălticeni – „Şezătoarea”.
Rugăciunea care se zice până la Sfântul Ilie
Sfântului Ilie se roagă mii de credincioși, chiar dacă nu poartă numele Slăvitului Proroc.
”Ne rugăm ție, Sfânt Ilie, cel care ai fost ridicat la cer într-un car de foc, învrednicindu-te a vorbi cu Dumnezeu pe Muntele Taborului în timpul Schimbării Lui la Față, acum sălășluind în lăcașurile Raiului și stând în fața tronului Împăratului ceresc, auzi-ne pe noi, păcătoșii și nevrednicii, care în ceasul acesta stăm în fața sfintei tale icoane și cu umilință alergăm către mijlocirea ta. Roagă-te pentru noi lui Dumnezeu, Iubitorul de oameni, să ne dea nouă duhul pocăinței, al izbăvirii de păcate, și cu Atotputernica Sa bunăvoință să ne ajute să ne îndepărtăm din calea păcatului, îndrumându-ne spre lucrul bun.
Să mijlocești pentru noi Sfinte Ilie să fim sănătoși, noi, copiii și părinții noștri. Să ne ajuți să fim de folos aproapelui nostru când acesta este la ceas de boală, de cumpănă sufletească și sufocat de datorii. Ne rugăm ție, Prorocule Făcător de Minuni, să-i îndepărtezi din calea noastră și a familiei noastre, pe cei care nu țin seamă de rânduielile Sfintei Biserici și de poruncile Domnului. Amin!”
Sânt-Ilie marchează mijlocul verii pastorale
Despre Sfântul Ilie se spune că era gospodar și mai este cunoscut și sub denumirea de „aducătorul de ploaie”. În plus, Sfântul Ilie poate să provoace furtuni puternice care să afecteze culturile. Astfel, în ziua de Sfântul Ilie gospodarii nu lucrau pentru a nu-l mânia și pentru a nu aduce grindină peste recoltele lor. De asemenea, oamenii nu consumau mere în această zi pentru că se temeau că bucățile de grindină vor avea dimensiunea merelor.
În această zi, femeile mergeau la biserică și ofereau bunătăți din gospodărie de pomană. Tot de Sfântul Ilie, se culegeau ierburile de leac, în special busuiocul care era dus la biserică pentru sfințire.
Doar bărbații apicultori culegeau mierea albinelor, îmbrăcați în haine de sărbătoare, ajutați doar de copii. Femeile nu aveau voie să se apropie de stupi. După ce mierea era culeasă, familia se strângea, alături de vecini, să guste din ea, alături de ţuică îndulcită cu miere.
Sfântul Ilie marchează mijlocul verii pastorale, o perioadă în care ciobanii aveau voie să se întoarcă în sat, de la stână, pentru prima dată. Pentru a sărbători revederea, ciobanii tineri le dădeau cadou soțiilor furci de lemn pentru tors.
Tradiții de Sfântul Ilie
Se spune că, de Sfântul Ilie, nu este bine să plouă. Altfel, pomii îşi vor strica roadele şi recolta va fi săracă. Dacă tună și fulgeră în această zi, atunci Sfântul Ilie pleacă la vânătoare de demoni care se ascund acolo unde lovește fulgerul. Tunetele ar fi sunetele roților carului şi de viteza cu care trăsura aleargă. De asemenea, dacă tună în această zi, toate alunele vor seca, iar fructele vor fi pline de viermi.
Pentru a se feri de fulgere, oamenii poartă ramuri de salcie și nu lucrează pământul, pentru a nu-l mânia. De asemenea, oamenii nu pleacă la drum, făcându-și des cruce pentru a se proteja de fulgerele Sfântului. Tinerele nemăritate își pot visa ursitul în această seară.
Dacă este furtună în ziua Sfântului Ilie, atunci gospodarii trebuie să își țină geamurile și ușile caselor închise. Astfel, niciun diavol nu se va ascunde de furia acestuia în casele oamenilor.